Poate ca numele lui Tintoretto ("Vopsitorasul", diminutiv de la "Tintore", Vopsitor, porecla data tatalui sau) nu este la fel de sonor precum cel al lui Caravaggio sau Michelangelo, insa acest geniu venetian este autorul celei mai mari panze create vreodata, si anume "Paradisul". Recordul mondial in cauza are dimensiunile 22,6 metri x 9,1 metri si, atentie!, a fost executat de echipa lui Tintoretto coordonata, totusi, de fiul sau Domenico. Acest triumf artistic gigantesc (spre comparatie, celebra "Guernica" a lui Picasso are dimensiunile 3,49 metri x 7,76 metri), asociat unei teme atat de generoase si misterioase, poate fi admirat in Marea Sala a Consiliului din Palatul Dogilor, Venetia.
De altfel, daca ajungeti in faimoasa laguna, veti contempla reunite trei capodopere ale lumii: Piata San Marco si cladirile invecinate: Palazzo Ducale si Libreria (Biblioteca). Ele sunt mandria binemeritata a fostei Republici Venetiene (numita si "Serenissima" cu sensul de "cea mai suverana putere comerciala"). Aici a lucrat maestrul (un om foarte modest de altfel) Tintoretto, fara comision, cu un entuziasm greu de imaginat astazi. Ansamblul de peste 500 de figuri de ingeri si oameni adunati ca niste nori insufletiti in jurul lui Iisus lasa impresia unei plutiri marete in univers, de aceea nu are unghiuri de reper. Mai bine de patru ani au fost necesari pentru finalizarea acestui unicat al lumii artistice.
Numele real al acestui renascentist venetian era Jacopo Comin (care inseamna "chimion") si a fost descoperit abia in 2007, la Prado. Nascut in 1518, el a fost primul din cei douazeci si unu de copii ai lui Giovanni, un vopsitor renumit care si-a dus fiul, pe cand avea 15 ani, in atelierul maestrului Tiziano (56 de ani pe atunci). Dar Jacopo zis Tintoretto n-a rezistat decat cateva zile, caci facea desene care contraziceau stilul profesorului. Tiziano l-a trimis acasa, dar isi daduse seama ca avea de-a face un talent innascut. Tot ceea ce a urmat a confirmat geniul elevului, insa relatiile dintre cei doi au ramas glaciale. Tintoretto s-a afirmat in mod spectaculos cu lucrarile sale de inspiratie biblica, care au debutat uluitor la biserica Madonna dell' Orto (cartierul nordic Cannaregio, cel mai populat al Venetiei). Tintoretto i-a impresionat pe contemporani (si nu numai, evident) prin deviza sa indrazneata: "Desenul lui Michelangelo si culorile lui Tiziano". Si s-a tinut de cuvant, dar a mers cu imaginatia mult mai departe, realizand scene de un dramatism tulburator. Sfantul Marcu (evaghelistul) apare in mai multe variante emotionante, printre care si "Salvarea sclavului de la martiriu". De asemenea, rebelul Tintoretto vede "Cina cea de taina" in cu totul alta maniera decat Michelangelo, realizand o scenografie care aduce cu sala unui han unde se desfasoara o agapa cu ingeri plutitori si femei care ii servesc pe meseni.
Geniul venetianului ne incanta si prin nudurile feminine realizate in scene mitologice, vazute fie static, fie cu un dinamism si o intensitate cromatica amintind de barocul ce va sa vie. Maiastra mi se pare compozitia exceptionala "Femei cantand", care pare un sublim concert pastoral dominat de o senzualitate pe care o vom regasi doar la Rubens… Tintoretto a murit la 75 de ani (1594), facandu-i pe venetieni sa regrete ca au pierdut pe "al doilea Tiziano".
PAUL IOAN
Comentarii