Orasul Lisabona, capitala Portugaliei, este asezat la gura de varsare a fluviului Tajo in Oceanul Atlantic. Cu o istorie straveche si zbuciumata, ca a mai tuturor popoarelor, zdruncinata de unul dintre cele mai cumplite cutremure de pe Continent, Lisabona a renascut permanent, inaltand spre soare palate si statui, coloane si turnuri, catedrale si parcuri. In estul celui mai elegant pod peste Tajo, aproape de Ajuda, acolo unde malul fluviului a fost transformat intr-o eleganta cale pietonala, se inalta cartierul Belém, o fosta suburbie a orasului presarata acum de importante monumente. Doua dintre acestea sunt reprezentative pentru cultura intregii tari. Este vorba despre Manastirea Jeronimos si Turnul Belém, ambele construite in cel mai pur stil manuelian, aflate din 1983 pe lista monumentelor protejate de UNESCO.
Stilul manuelian este propriu Portugaliei si s-a dezvoltat in timpul domniei lui Manuel I. Se caracterizeaza prin folosirea unor motive marine, inspirate din calatoriile navigatorilor si incorporeaza decoratii abundente si elaborate. Stalpii sunt incercuiti cu adevarate „franghii” de piatra, impodobite cu scoici si alte animale acvatice si sunt incununati cu motive si simboluri religioase. De aici, din Belém a pornit cu panzele in vant Vasco da Gama, in 1497, si tot aici s-a intors pentru a fi primit cu mari onoruri de Manuel I.
Elegantul turn, care poarta numele intregii zone, a fost construit intre 1515-1521 pentru apararea estuarului si a Manastirii Jeronimos din apropiere. Odinioara constructia era implantata mai adanc in estuar, marcand punctul de plecare al celor ce se hotarau sa cutreiere imensitatea apelor pentru a descoperi noi teritorii. Dupa cutremurul din 1755, care a impus, printre altele, reamenajarea fluviului, turnul se afla la marginea plajei, ramanand insa nu doar simbolul orasului ci si al expansiunii portugheze.
Regele Joao al II-lea a sugerat, planificand chiar un sistem de aparare a portului si al orasului, compus din doua forturi – Belém si Cascais – pe partea dreapta a fluviului si un altul – Trafaria – pe partea stanga. Doua dintre acestea, Cascais si Trafaria au fost terminare in timpul vietii suveranului, dar inaltarea lui Belém a necesitat inca 20 de ani. Manuel I a incredintat incheierea lucrarii si desenul monumentelor arhitectului Francisco de Arruda.
Structura micului fort este romano-gotica dar ornamentatiile arabe ii dau o infatisare exotica, deosebit de atractiva. Este realizat dupa un plan hexagonal cu un impresionant turn de forma patrata. Intrarea se face pe un pod mobil iar porticul este impodobit cu blazonul lui Manuel I, flancat de doua globuri. Turnul se inalta pe cinci nivele, combinand elementele stilului manuelian cu altele de inspiratie maura si cu balcoane deschise dupa moda venetiana. Totul este impodobit si cu elemente crestine, cruci sau alte insemne religioase creand un tot unitar cu restul ornamentelor. In pereti se afla 18 barbacane, deschideri pentru turnuri, indreptate spre cele patru puncte cardinale.
Parterul reprezinta un hol mare, cu bolte gotice, folosit odinioara ca armurarie si chiar un fel de antecamera a unei inchisori. Prin cateva deschideri in dusumea, cei condamnati erau azvarliti intr-un fel de mlastina aflata dedesubt. Din hol, se poate urca la celelalte nivele pe o scara in spirala. De la primul nivel, numit „camera guvernatorului” se poate iesi pe terasa deschisa a platformei hexagonale. Larga si solida, aceasta este impodobita in colturi, cu sase turnulete rotunde, acoperite cu cupole inspirate dupa minaretul Cotubia din Marrakesh (Morroco). In centrul terasei se afla statuia Fecioarei, privind spre mare pentru a proteja pe cei care porneau in departari. Statuia este opera sculptorului Feliz Retorno.
La cel de al doilea nivel se afla Sala Regilor, cu o fereastra larga, minunat impodobita. La al treilea etaj este Camera de audiente iar mai sus incaperile nu au semnificatii deosebite, dar ofera vizitatorului o splendida priveliste. In apropierea turnului se inalta Platul Belém, construit in 1559, infrumusetat de-a lungul secolelor, si devenit, in zilele noastre resedinta oficiala a presedintelui tarii.
IRINA STOICA
Comentarii