Exista orase si locuri care, desi adevarate muzee in aer liber, rod al muncii sutelor de artisti, par dominate de umbra unuia dintre ei. Valea Loirei, cu castelele sale, este marcata de amintirea marelui Leonardo, Roma de cea a lui Michelangelo, Londra de a lui Christopher Wren si Barcelona de cea a lui Gaudi. Parisul „Orasul luminilor” cu multimea palatelor si catedralelor, a podurilor si a gradinilor, pare a fi dominat de personalitatea lui Rodin.
In Gradinile Luxemburg, in Tuileries si in multe, multe alte locuri, vezi tasnind din iarba statui de bronz purtand semnatura maestrului, muzeul Orsey si alte cateva ii etaleaza opere la loc de cinste, dar fantasticul sau talent, imensa lui forta se degaja, invaluindu-te cu totul, in muzeul care ii poarta numele.
Aflat nu departe de vestita Place de la Concorde si de Podul Alexandru, pe malul stang al Senei, muzeul este gazduit de Palatul Biron, construit intre 1728-1732 dupa planurile arhitectilor Gabriel si Jean Aubert. Initial, edificiul a apartinut familiei bancherului Abraham Peyrene de Moras si a devenit un loc de petreceri stralucitoare, apoi intre 1737-1753 a fost inchiriat de ducesa de Maine si vandut in cele din urma ducelui de Biron, maresal al Frantei si locuit de acesta pana in 1788. In anii care au urmat a fost ocupat de mai multe personalitati politice si in 1820 a fost transformat in scoala confesionala si manastire apartinand calugaritelor ordinului Sacré-Coeur, loc unde erau educate fetele din familii nobile.
In 1904, asezamantul a fost desfiintat ca institutie si palatul devine in scurt timp locul de intalnire a artistilor vremii printre care Isadora Duncan, Jean Cocteau, Matisse, Rilke si Rodin, aflat atunci in culmea gloriei. In 1911 cladirea intra in proprietatea statului. In 1916, Rodin (1840-1917), aflat in casa de la Meudon, se angajeaza sa lase statului intreaga sa opera si colectiile de arta si in 1919, la doi ani dupa moartea artistului, Muzeul Rodin isi deschide portile. E greu de imaginat bogatia si, varietatea operelor care innobileaza acest locas.
In holul de onoare esti intampinat, printre alte capodopere de „Mainile lui Dumnezeu” si de vestita „Catedrala”, acea eleganta impletire de alte doua maini, una de barbat si una de femeie, inaltate spre cer si simbolizand prin deschiderea dintre ele ogiva. In partea dreapta este expus celebrul „Sarut”, iar in partea stanga exista o sala inchinata iubitei artistului, Camille Claudel careia i se expun cele mai importante creatii, printre care „Valul”, statuie realizata in onix si bronz. Pe peretii salilor de la parter si etaj atarna panze semnate de cei mai vestiti pictori ai vremii si peste tot sunt risipite mobile pretioase care au apartinut artistului.
Daca interiorul adaposteste sute de exponate, un numar impresionant de opere se afla si in gradinile din jur. In curtea de onoare, pe langa galeria cu antichitati, este expus, in partea stanga, grupul statuar reprezentandu-i pe „Burghezii din Calais” si nu departe de acesta se inalta „Poarta Infernului”, sinteza a creatiei sale. In partea dreapta printre boschetele frumos aliniate rasar statuia lui Balzac si Ganditorul pe soclul sau inalt.
Noul pavilion de la poarta este dedicat desenelor iar gradina din spate, cu aleile ei umbroase si multimea statuilor te invita la clipe de odihna unica. Printre arborii de aici se zareste cupola aurita a Domului Invalizilor, mormantul lui Napoleon, o alta umbra care domina Parisul. Cele doua personalitati fantastice, sunt intr-un fel alaturi, sfidand moartea si parand sa traiasca inca in sufletele tuturor locuitorilor tarii.
IRINA STOICA
Comentarii