Jacob Jordaens (1593-1678) face parte din "tripleta de aur" a scolii de pictura din Antwerp, alaturi de Peter Paul Rubens si Anthony van Dyck, toti maestri ai barocului. Cei trei au fost o lunga vreme contemporani. In 1640 moare Rubens, iar in anul urmator se stinge van Dyck, prin urmare, marele maestru al orasului devine Jordaens, care era deja celebru si cautat de elevi. Nascut intr-o familie bogata, Jordaens a fost primul din cei unsprezece copii. Nu se stiu prea multe despre copilaria lui, insa este aproape sigur ca a primit de la mama sa o educatie si o deschidere culturala excelente. Pictorul dovedeste aceste fapte prin subiectele predilecte, prin faptul ca stia limba franceza si cunostea Biblia foarte bine.
De altfel, subiectele preferate ale lui Jordaens sunt cele religioase si cele inspirate din viata rurala – care il vor influenta decisiv pe Jan Steen ("pictorul taranilor"). De remarcat ca atunci cand a fost foarte tanar, a luat lectii cu acelasi profesor ca si Rubens (Adam van Noort). Ca influenta artistica, trebuie subliniat un aspect mai special: Jordaens nu a parasit niciodata Antwerp pentru a-i studia pe clasicii italieni la ei acasa. Dar i-a studiat la Antwerp din tiparituri – in special pe Tiziano, Veronese, Caravaggio.
Cea mai mare influenta asupra barocului profund in care s-a incadrat Jordaens a avut-o Rubens. Marele maestru flamand il chema uneori la el in studio si-l ruga sa-i mareasca schitele facute de el in miniatura. Cei doi se intelegeau de minune. De altfel, pictorul era o fire prietenoasa si saritoare, fapt demonstrat si de implicarea lui onorifica la proiectarea unor tapiserii… Ca si multi alti pictori renumiti, Jordaens a reluat de mai multe ori o tema preferata, deseori cu schimbari importante dar nu esentiale.
Pentru opera acestui flamand, care este considerat urmasul lui Rubens, o atentie speciala are panza "Regele bea" (1640). In aceasta capodopera se insinueaza si caracterul moralizator al lucrarilor sale, mai ales cand este vorba de viata la tara. In Flandra se serbeaza Epiphania (celor trei magi le este aratat Pruncul Iisus), prilej de petreceri cu mancare, mult vin si veselie molipsitoare. O cutuma cere ca unul dintre barbati sa fie rege si sa se imbrace ca atare. Dar nu numai atat, el trebuie si sa bea cel mai vanjos. Morala deriva din prezenta femeii care-si sterge copilul la fund langa rege, ca si cum ar spune parerea ei despre "suveran"… Perechea acestei capodopere este "Batranul canta, copilul fumeaza", morala fiind ca odraslele needucate imita adultii in cele rele.
Nudul feminin la Jordaens ne aminteste fara tagada de nudurile lui Rubens, cu femei cu musculatura dezvoltata si semne de ingrasare. Morala panzei "Jupiter copil si capra Almatea" (1635) este ca acea capra legendara il hraneste pe micul Jupiter pentru ca parintii (zeii) sunt infideli copiilor, dar si intre ei. Femeia este nimfa Andrastea si culoarea pielii sale mai palida pentru a-i accentua delicatetea feminina.
Spre finele vietii, Jacob Jordaens a trecut de la catolici la protestanti (botezat catolic pentru ca atunci Antwerp era sub ocupatie spaniola), iar unii critici vad acest gest ca pe o demonstratie a orizontului cultural al pictorului. Nu ar fi primul educat in sanul familiei… A fost si un expert in cunoasterea folclorului flamand, iar pentru temele moralizatoare s-a inspirat si din opera lui Brueghel cel Batran.
PAUL IOAN
Comentarii