Daca secolul XIX a cunoscut un apogeu al omagiului artistic adus frumusetii feminine, atunci lucrul acesta se datoreaza rafinatului Jean Auguste Dominique Ingres, acel maestrul al nudului aflat la granita dintre ideal si real, unde si zeitele par muritoare de rand. Se stie ca atunci cand este pomenit numele acestui artist maturizat la scoala altui rafinat al neoclasicismului, Jacques-Louis David, cele mai multe ganduri se indreapta spre odaliscele sale (unele nedeclarate) care reprezinta o replica tarzie dar darza la realismul baroc si uneori brutal al lui Rubens. Caci intre nudurile lui Rubens si cele ale lui Ingres este diferenta usor detectabila dintre o femeie prada placerilor epicuriene si una care isi cultiva cu meticulozitate sacralitatea trupului considerat templu…
Nu putem sa nu facem propria noastra reverenta in fata unui pictor de geniu care a readus in plin veac al schimbarilor zgomotoase frumusetea de cariatida a nudului feminin clasic. De altfel, insasi denumirea de „neoclasicism” – nascut, dupa unii critici, odata cu Revolutia franceza si consolidat in timpul Primului Imperiu Francez (1804-1814). Rigoarea formelor si respectul fata de proportii si legile perspectivei, jocul umbrelor dirijat de cromatica sensibila, simetria care ofera senzatia de liniste sufleteasca au revenit in forta, prin genialitatea lui David si Ingres. Unii chiar considera ca pentru pictura franceza ar fi fost „a doua Renastere”, urmata de lovitura de gratie data de impresionisti, care au sters cu buretele modernitatii orice urma de clasicism.
Ingres (1780-1867) s-a nascut in familia unui artist. De foarte timpuriu si-a uimit tatal cu apetitul sau pentru desen si muzica. Baiatul va fi incurajat de un tata realist si increzator in succesul fiului. Si acesta nu l-a dezamagit: a ajuns sa cante la vioara in orchestra simfonica din New York si apoi a ajuns academician si „pictor imperial” la dispozitia imparatului Napoleon al III-lea. Spirit prietenos si constiincios, muncitor si deloc infumurat, Ingres isi face multi amici in sfera intelectualitatii pariziene si florentine (a locuit mai multi ani la Roma si la Florenta). Una dintre marile calitati pentru care maestrul primea comenzi aproape imposibil de onorat a fost uriasul sau talent la realizat portrete, unde pictorul stia ca nimeni altul sa descopere trairile sufletesti care caracterizau persoana avuta in vedere.
Pe cand avea numai douazeci si opt de ani, Ingres realizeaza un nud care va revolutiona conceptia despre senzualitatea femeii, despre innobilarea atitudinii fata de privitorul operei. Este vorba despre „Femeie inainte de baie” (1808), unde maestrul ne propune un scenariu mult gustat de impresionisti: femeia sta cu spatele, ezitand sau meditand inainte de a se intoarce si a intra in baie. Numai ca delicatetea trupului sau, nici svelt dar nici rubensian, nu este una sfidatoare, ci pare mai degraba un moment de pudoare… Un alt experiment mult apreciat de critica este „Marea odalisca”, nudul in care femeia este partial intoarsa spre privitor are un spate anormal de lung. Unii s-ar putea gandi la diformitatile corporale din operele lui El Greco, insa alungirea la Ingres are un rafinament special si o precizie care ne atrage si nu genereaza nedumerire. Este marele talent al maestrului de a trata femeia in mod princiar.
PAUL IOAN
Comentarii