Parintele duhovnic Ilie Cleopa a fost intrebat odata de un drept-credincios cum arata „lumea cealalta”, iar raspunsul sau a fost: „Cercetati-va visele si veti afla cum este ea pentru fiecare.”
Plecand de la aceasta idee am spune ca majoritatea picturilor marelui reprezentant german al Suprarealismului si Simbolismului, Max Ernst, alcatuiesc un univers ocult specific celor doua curente artistice, un „neomenesc” pe care nu am dori sa il cunoastem.
Semnificatiile anumitor tablouri, la modul general, continua sa divizeze expertii, la multe decenii dupa realizarea lor. Amintind o scurta afirmatie a artistului, deloc intamplator formulata, pictorul autentic are datoria si misiunea de a transpune in imaginile creatiilor sale ceea ce „vede” inauntrul sau.
Oare asa sa fi vazut el in propriul subconstient? Considerat de suprarealisti un fel de semizeu autoritar, i se supuneau neconditionat, indiferent de consecintele reale ale mesajelor transmise astfel. Oare asa sa se infatiseze pentru unii oameni (pentru majoritatea, fara niciun fel de indoiala) acea viata de apoi invocata de duhovnicul Cleopa?
Este foarte posibil sa nu existe un raspuns de compromis, o cale de mijloc in acceptarea ideii de nemurire a spiritului si sufletului uman si, prin urmare, avem de cercetat cu mare atentie si luciditate ce poate insemna un Da sau un Nu. In cazul lui Max Ernst, acel etern necunoscut „dincolo” ne descrie o lume terifianta si amenintatoare. Argumente in sprijinul acestei afirmatii gasim in nenumarate repere limpezi la o demistificare violenta a lumii, indiferent de ce parte s-ar situa aceasta din urma.
In aceasta idee, se impune amintirea acuzatiilor aduse autorului cu privire la blasfemii explicite, chiar daca unii critici de arta au interpretat elementele incriminate drept… nuante umoristice specifice artei, respectiv curentelor amintite, carora li se alatura Dadaismul, o marca puternica a artelor din Occidentul primelor decenii ale secolului trecut.
Lucrarea „Antipapesa” este o imagine grotesca si agresiva asociata notiunii de sfintenie, de inalt slujitor al Divinitatii, in care putem recunoaste cumva chipuri de monstri.
In hibridizarea unei iubiri reale (a lui Ernst pentru Leonara Carrington, alaturi de care a trait o devastatoare poveste sentimentala in timp ce era casatorit cu Pegeen Guggenheim) cu obsesiile lor semiconstiente a lui pentru pasari si a femeii pentru cai, biografii artistului si istoricii de arta au vazut o confruntare aproape viscerala intre doua persona-litati puternice, fiecare cu dorintele si orgoliile sale.
Mult mai socant este insa tabloul in care Fecioara Maria il bate pe Pruncul Iisus. Acesta are, trupul unui adolescent, tinut culcat pe burta si lovit cu o violenta incredibila, in care unii critici au vazut furia nestapanita a unei femei frustrate, ei insisi sugerand ca Ernst a vulgarizat astfel ambele personaje pana la deposedarea lor de aura sfinteniei. Mai mult decat atat, privind prin fereastra din fundal si servind drept martori apar André Breton, Paul Éluard si pictorul ce par netulburati de scena.
Dupa cum era de asteptat, nu toata lumea a identificat vreo urma de umor in tema, iar lucrarea a creat controverse considerabile, ca un atac la adresa crestinismului si a valorilor contemporane. Nu in ultimul rand, este de retinut stilul arhitectural al compozitiei, cu acel specific inconfundabil al unor suprarealisti de talia lui Giorgio de Chirico sau a lui Dino Buzzati.
In aceeasi categorie am putea incadra si tulburatoarea lucrare, incarcata cu simboluri de aceeasi sorginte, intitulata in mod bizar La Toilette de la Mariée, titlu care in limba romana ar suna cel mai bine „Gatitul Miresei”! Artistul isi etaleaza o alta tema ce revine obsesiv si obsedant in numeroase lucrari ale sale: intalnirea si ciocnirea „subversiva” dintre masculin si feminin, fiecare cu armele sale primite mai degraba de la natura umana, decat de la Divinitate.
Alaturi de presupusa mireasa si de monstruoasa creatura din prim-plan ce simbolizeaza de pe taram psihanalitic masculinitatea, de cealalta parte apare oponenta acesteia, tot sub identitatea unui hibrid ce sugereaza postura sa cea mai josnica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii