Capitala provinciei Matera din sudul Italiei, in regiunea Basilicata, se afla intr-un canion sapat de raul Gravina. Renumit pentru complexul de locuinte rupestre sapate in piatra calcaroasa, Matera este cunoscut si sub numele de „Orasul subteran”, fiind unul dintre cele mai vechi orase locuite din intreaga lume.
Fondat in secolul al III-lea i.Hr. de romani care l-au numit Matheola, de-a lungul anilor a fost ocupat de invadatori, iar luptele dintre bizantini si imparatii germani din secolele al IX-lea si al X-lea au distrus stravechea asezare, distrugeri la care au contribuit molimele si cutremurele, dar asezarea a renascut din propria cenusa.
Cunoscut sub numele de „Sassi di Matera” (sassi insemnand piatra) orasul contine o multime de cladiri sculptate in roca calcaroasa, adevarate caverne, dar si unele case suprapuse, dovedind incredibila imaginatie a constructorilor din acele vremuri in care aveau la dispozitie doar unelte rudimentare. Locuintele isi au originile in epoca preistorica, fiind considerate printre primele asezari din Italia. Conditiile grele de munca, salubritatea indoielnica si bolile agresive, amplificate de aspectul jalnic al unor locuinte din pesteri in care oamenii vietuiau impreuna cu animalele au facut ca pana la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului trecut Matera sa devina un simbol al saraciei din peninsula.
Vizita din anul 1950 a premierului italian Alcide de Gasperi, care a numit acest loc „o rusine nationala”, a declansat o serie de evenimente care au schimbat dramatic viata locuitorilor din Matera.
In anul 1952 populatia a fost mutata in locuinte moderne, iar cele vechi au fost predate statului in proportie de 70%, dar multi locuitori s-au opus acestei masuri. Viziuni moderne si investitii serioase au transformat locuintele rupestre, schimbandu-le in destinatii turistice, acestea fiind inscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO in anul 1993. Multe dintre case au fost restaurate, in zona aparand hoteluri, magazine si restaurante care dau un aer aparte labirintului de stradute si scari. Cladirile sunt ingramadite fara sa dea senzatia de sufocare, sunt construite una intr-alta si de departe dau impresia unei supraetajari urbane calculate. Culoarea bej, asemanatoare stancilor, devine un aruriu intens cand casele sunt scaldate in razele soarelui. Poti pasi pe acoperisuri si poti atinge cu mana turlele bisericilor.
Orasul vechi „Sassi di Matera”, alaturi de bisericile rupestre insirate, pe cealalta parte a canionului, pare construit intr-o groapa imensa in care apar arbori izolati sau flori stinghere.
Din multimea asezamintelor de cult trebuie mentionata Catedrala Matera, ridicata in 1389, ce constituie un omagiu pentru Santa Maria della Bruna. Este construita in stil romanic si are un turn-clopotnita inalt de 52 de metri. Interiorul, urmand planul unei cruci latine, este decorat cu elemente in stil baroc si bizantin, iar fatada prezinta o fereastra decorata cu trandafiri.
In Ipogeo Materasum, un spatiu subteran sapat in stanca se poate vedea stratificarea orasului, iar la Casa Noha o expozitie multimedia familiarizeaza turistii cu aspectele sociale ale orasului. Singurul castel din piatra din Matera – Tramontano – construit de contele cu acelasi nume, este inchis publicului, constructia fiind nefinalizata.
Bisericile rupestre dateaza de la inceputurile crestinismului, unele fiind simple, cu un singur altar, altele ceva mai complexe, presupunandu-se ca primii calugari ai lumii s-au rugat aici.
Deasupra acestor uimitoare comori arhitectonice se afla orasul nou, care este asemanator oraselor din sud. Piateta este impodobita cu cladirea primariei, parcul te imbie cu aleile sale umbroase, iar prin muzeul din centru poti cobori cateva trepte ca sa intri in orasul subteran, vizitat anual de peste trei milioane de turisti din toate colturile lumii.
IRINA STOICA
Comentarii