Unul dintre artistii de exceptie din toate timpurile, Vincent Van Gogh, a avut un destin foarte agitat, in timpul vietii el trecand prin momente cumplite, care i-au influentat atat opera, cat si starile afective. Intr-o asemenea criza a avut loc si dramaticul conflict al pictorului cu sine insusi, cand se spune ca si-ar fi taiat urechea stanga, episod pastrat in memoria publicului ca un fel de stranie efigie a lui Van Gogh, dar care s-ar fi desfasurat in realitate altfel decat credem ca stim cu totii…
Cadou pentru o prostituata
Duminica de 23 decembrie 1888 a fost una ploioasa si mohorata in oraselul Arles. Mai putin pentru postas, care la vremea respectiva lucra si duminica, si in casele de toleranta, desigur. In „casa galbena” inchiriata in centru, pictorul care suferea deja de halucinatii vizuale si auditive – primise o scrisoare emotionanta: Theo, fratele si singurul sau sustinator financiar si moral, urma sa se insoare. Numai ca pictorul a fost cuprins de panica la gandul ca acesta avea sa se dedice vietii familiale, din care el avea sa fie exclus! Era perioada cand lucra in Arles datorita altui mare artist, Paul Gauguin, dar nu locuiau impreuna, fiindca pur si simplu nu se impacau, ci semanau mai degraba cu un batran cuplu la care dragostea de odinioara s-a preschimbat in ura. Si, cum „bizarul” sau camarad il persecuta sistematic si il numea „sarpe”, Gauguin a decis sa doarma la hotel, iar a doua zi sa plece la Paris.
Van Gogh se gandea profund deprimat ca in aceeasi zi isi pierduse si fratele si prietenul. Dupa ceasuri de asteptare a unui semn incert, fara sa-si dea seama ce face, s-a dus in fata oglinzii, si-a taiat lobul urechii stangi, l-a impaturit intr-un ziar si s-a dus la cea mai tare casa de toleranta, unde a intrebat de o anume Rachel. Tanara prostituata, pe atunci in varsta de 19 ani, pe care o cunostea destul de bine, l-a intampinat, iar pictorul cu mintea tulburata i-a inmanat pachetul: un macabru cadou, la a carui deschidere femeia a fost pe punctul de a lesina.
Un „capriciu de artist”
Dupa sapte ani de cercetari, Bernadette Murphy, istoric de arta, din Provence, a aflat insa detalii ce au orientat-o catre alta versiune. Mai intai, era clar ca Van Gogh nu isi taiase intreaga ureche (in autoportretul cu aceasta tema nu se poate vedea, de altfel, asa ceva), ci doar „decupase” partea cea mai moale a acesteia. Apoi, cum „Rachel” nu aparea nicaieri in registrele bordelului respectiv, tinute scrupulos, prostitutia fiind legala, a aparut ipoteza ca tanara ar fi fost o cunostinta a pictorului, care nu practica aceasta „meserie”.
Bernadette Murphy a ajuns pe urmele ei si a aflat ca la un an dupa drama artistului, Gabrielle, cum se numea de fapt, un fel de femeie de serviciu in stabilimentul de pe strada Bout-d’Arles, se casatorise si avusese un copil. Dar de ce sa o fi ales tocmai pe ea barbatul, pentru straniul gest, fie si intr-un moment al lui de ratacire?
Raspunsul plaseaza intamplarea sub semnul unor nebanuite interconexiuni de natura psihica si afectiva. Tanara fusese muscata de un caine turbat, iar rana grava de la bratul sfasiat ii fusese cauterizata, lasand o cicatrice dezagreabila, ca un stigmat pe viata. Vincent – care cu ani in urma dorise sa devina pastor – dupa automutilare s-ar fi imaginat intr-o postura christica si ii daruise in sens propriu o bucata din trupul sau. El si-a petrecut sarbatorile de iarna in spital, de unde i-a scris fratelui „pierdut” ca totul fusese un simplu „capriciu de artist”.
* * *
Versiunea ramasa oficiala cu privire la episodul „urechii taiate” se refera la o cearta cumplita intre Van Gogh si Gauguin, in cursul careia cel dintai l-a amenintat pe prietenul sau cu un brici, iar acesta a fugit, infricosat. A urmat gestul necugetat binecunoscut.
Problemele psihice ale artistului automutilat i-au adus de altfel si sfarsitul, la finele lunii iulie 1890. Pe 27, acesta a plecat sa picteze pe un camp de langa Arles, unde, la un moment dat, s-a impuscat in piept cu un revolver. A murit fizic doua zile mai tarziu, vegheat la capatai de fratele sau, Theo. Avea doar 37 de ani.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii