Unul dintre cei mai importanti pictori rusi ai secolului XIX a fost Karl Bruloff (1799-1852), cel care a reusit prin talentul sau apreciat în toata Europa sa faca tranzitia de la neoclasicism la romantism – în arta rusa. El provenea dintr-o familie selecta a arsitocratiei ruse din Sankt Petersburg, tatal sau fiind diplomat de cariera si ocupându-se cu gravura ca artist amator. Aceasta ascendenta i-a permis lui Karl sa calatoreasca în Europa si sa se familiarizeze cu stilurile si conceptiile artistice occidentale. De remarcat faptul ca el a avut un frate, Alexander, care a fost un mare arhitect scolit în Occident si cu realizari istorice la Sankt Peterburg (refacerea Palatului de Iarna, un teatru, o biserica luterana etc.). El a fost un talentat pictor, el imortalizând-o, printre altele, pe Natalia Puskin, sotia marelui poet.
Karl Bruloff (uneori transliterat din ruseste „Briulov”) a urmat cursurile Academiei Imperiale de Arte, dar convingerile sale artistice l-au facut sa refuze stilul clasic, academic al profesorilor sai si sa se îndrepte spre neoclasicismul (de tip Louis David) si mai ales spre romantismul de tip Velàzquez sau Delacroix. De altfel, cea mai importanta lucrare a carierei sale a realizat-o în Italia, între anii 1830 si 1833, si care este intitulata „Ultima zi din Pompeii”. Este o capodopera monumentala, cu dimensiunile de 4,65 metri pe 6,51 metri si care reprezinta într-o conceptie dramatica impresionanta, reactia locuitorilor din Pompeii în timpul eruptiei vulcanului Vezuviu din anul 79 d.Ch. Pânza i-a fost comandata de printul Anatoli Demidov, donata tarului Nicolae I si expusa la Academia Imperiala de Arte. Exceptionala lucrare a fost apreciata în întrega Europa, fiind expusa în mod special la Louvre.
Artistul s-a inspirat din cronicile despre acel dezastru si respecta informatiile gasite din acea epoca. Astfel, se stia ca eruptia masiva (relatata prima oara de Pliniu cel Tânar) a ucis locuitorii orasului prin norul de cenusa (practic a plouat sase ore cu cenusa si roci) si fum. Dar a existat si ipoteza conform careia cea mai mare parte a victimelor s-a datorat temperaturii uriase de la sol, estimata la 250 grade Celsius! Din cauza acestui flagel termic, oamenii au fost ucisi în situatii domestice diferite si apoi acoperiti cu un strat de douazeci si cinci de metri de material vulcanic. Karl Bruloff ne ilustreaza disperarea oamenilor care încearca sa se acopere, sa-si protejeze copiii sau sa fuga din calea urgiei cu diverse obiecte de valoare. În zona centrala a pânzei sunt doua grupuri magistral înfatisate: o familie de patru persoane (sot, sotie si doi copii), acoperiti, care privesc îngroziti spre vârful vulcanului, si o mama deja rapusa, implorata parca de copilul ei sa revina la viata.
Emotionanta lucrare sugereaza ca au existat supravietuitori. Nici astazi nu se stie câte victime au fost, probabil peste o mie de persoane. Cert este ca 332 de trupuri au fost descoperite intacte în cenusa… Mai remarcam faptul ca dupa îmbracaminte, Karl Bruloff a tinut seama ca istoricii vorbesc de luna august din anul 79 d.Ch., dar cercetari recente spun ca ar fi vorba de luna noiembrie, dupa fructele gasite în cenusa. Artistul foloseste în context portretul contesei Iulia Samoilova, o amica de-a sa. El însusi apare într-un colt al tabloului… Aceasta capodopera a artei ruse poate fi admirata la Muzeul de stat din Sankt Petersburg.
PAUL IOAN
Comentarii