Scheletul descoperit îngropat sub ruinele arse ale catedralei Notre Dame din Paris, în 2022, dupa incendiul care a distrus partial catedrala, a fost în sfârsit identificat drept poetul francez renascentist Joachim du Bellay, conform unor experti criminalisti.
Ramasitele omenesti descoperite în 2022 sub naosul catedralei se aflau într-un sarcofag sigilat aflat lânga cel al marelui preot Antoine de la Porte. Ele au fost gasite cu ocazia sapaturilor de dupa incendiul ce a afectat catedrala în 2019.
O analiza desfasurata la Institutul criminalistic al Spitalului Universitar din Toulouse a dezvaluit ca scheletul barba-tului înca neidentificat prezenta urme de tuberculoza osoasa, meningita cronica si modificari asociate unor lungi perioade de timp petrecute pe cal – ceea ce i-a atras porecla de „calaretul” de la Notre Dame.
Aceste detalii l-au determinat pe dr. Éric Crubézy, profesor de antropologie la Universitatea din Toulouse si director de cercetare la Centrul National francez pentru Cercetare Stiintifica, sa lanseze o ipoteza cu privire la identitatea acestui barbat. Concluziile sale au fost anuntate în luna septembrie într-un comunicat al Institutului National francez de Cercetari Arheologice Preventive (INRAP), transmite Live Science/Agerpres.
„Corespund toate criteriile portretului” lui Joachim du Bellay, a sustinut Crubézy într-o conferinta de presa. „Era un bun calaret si suferea de ambele boli pe care le-a mentionat în unele dintre poemele sale, asa cum este «La Complainte du désespéré», unde vorbeste despre «aceasta furtuna care-mi umbreste mintea», iar familia lui facea parte din curtea regala si din anturajul apropiat al papei”, a explicat el. „A calatorit calare de la Paris la Roma, ceea ce nu este usor atunci când ai tuberculoza asa cum a avut el. Aproape ca a murit din cauza acestei calatorii”, a adaugat Crubézy.
Sarcofage sigilate în plumb
Nascut la Anjou în Valea Loirei, în 1522, du Bellay s-a mutat mai târziu la Paris si la Roma unde a scris o mare parte a operei sale în perioada Renasterii Franceze, printre care si o renumita dizertatie în apararea francezei ca limba de exprimare artistica a carei literatura putea rivaliza „în calitate si expresivitate” cu cea a Greciei Antice si a Romei.
Dupa ani de declin al sanatatii, du Bellay a murit în 1560 la vârsta de 37 de ani. Se presupuneaa ca dupa moartea sa, ramasitele poetului au fost îngropate la Notre Dame alaturi de ruda sa, clericul Jean du Bellay.
Ramasitele lui Jean du Bellay au fost gasite sub capela catedralei, însa, în pofida anilor de cautari, mormântul lui Joachin du Bellay nu a fost gasit niciodata.
Dupa incendiul din 2019, arheologii care lucrau la restaurarea catedralei au descoperit peste 100 de morminte sub aceasta, printre care si doua aflate la intersenctia dintre naos si transeptul catedralei – partea catedralei care formeaza „bratele” unei cruci. Aceste doua sarcofage erau sigilate în plumb, pentru a nu patrunde umezeala si pentru a împiedica descompunerea.
Identitate controversata
Consensul cu privire la identitatea misteriosului „calaret” nu este însa unanim printre arheologii implicati în des-coperire. În cadrul aceleiasi conferinte de presa, Christophe Besnier, coordonatorul sapaturilor si arheolog în cadrul INRAP, a declarat ca analiza cu izotopi sugereaza ca acest barbat a copilarit în regiunea pariziana sau la Lyon si nu la Anjou.
Izotopii, variatii ale elementelor chimice cu numere diferite de neutroni în nuclee, ajung în organism prin alimentatie si apa si se fixeaza în dinti si oase.
La rândul sau, Éric Crubézy i-a raspuns lui Besnier ca Joachim du Bellay ar fi crescut la Paris în grija lui Jean du Bellay, varul si protectorul sau, membru al Consiliului privat al regelui Francisc I din 1530 si episcop al Parisului din 1532.
„Ce sa ne dorim mai mult?”, s-a întrebat retoric presedintele INRAP, Dominique Garcia, într-un interviu pe aceasta tema cu ziarul Le Monde. „Sa gasim periuta de dinti (a lui du Bellay) si sa verificam daca se potriveste ADN-ul? Vârsta si patologia sunt suficiente pentru a asigura o remarcabila soliditate statistica”, a adaugat el.
Joachim du Bellay a fost un revolutionar în felul lui, jucând un rol central în a oferi limbii franceze nobletea pe care o merita, scapând-o astfel din ghearele latinei.
In 1549, Joachim a scris un manifest – „La Défense et illustration de la langue française” („In apararea si preamarirea limbii franceze”) sustinând promovarea unei limbi elegante si demne, care va unifica tara si oamenii sai, la egalitate cu latina si greaca. Impreuna cu Pierre de Ronsard au fondat Pléiade, o miscare literara din secolul al XVI-lea care urma-rea ridicarea si îmbogatirea limbii franceze.
NICUSOR DINCA
Comentarii