Vestita pentru comorile sale arhitecturale mai noi sau mai vechi, Roma este considerata si un oras al fântânilor arteziene, împodobite cu statui ancorate în legenda care înfrumuseteaza batrânul oras.
Dintre toate, cea mai îndragita atât de locuitori, cât si de turisti este, fara îndoiala, Fântâna Trevi (Fontana di Trevi), adevarata vedeta a Cetatii Eterne.
Desi fântâna a fost terminata în secolul al XVIII-lea, istoria ei începe din Antichitate, din anul 19 î.Hr. Generalul roman Marcus Vespasianus Agrippa construia un apeduct subteran – Aqua Virgo, care aducea apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km departare de Roma), având drept scop alimentarea cu apa a bailor orasului si a fântânilor din centrul Romei. Potrivit legendei, o tânara le-a aratat inginerilor sursa ascunsa de apa, iar punctul terminus al respectivului apeduct se afla la intersectia a trei drumuri, de unde numele fântânii „Fontana di Trevi”.
Respectiva poveste este reprezentata în doua basoreliefuri aflate deasupra fântânii actuale. Unul o reprezinta pe fata aratându-le lui Agrippa si inginerilor drumul spre apa, iar celalalt înfatisându-i pe inginerii îngenuncheati aratându-i generalului planurile.
Inainte de aceasta fântâna în piata exista un bazin simplu, realizat de arhitectul Leon Battista Alberti pentru papa Nicolae al V-lea. La mijlocul secolului al XVII-lea, Gian Lorenzo Bernini planuia transformarea pietei si construirea unei fântâni impresionante. Planurile au fost amânate aproape un secol, iar în 1732 Papa Clement al XII-lea a lansat un concurs pentru construirea fântânii pe fatada Palatului Trevi.
Constructia s-a desfasurat între 1732-1762, iar dupa moartea lui Nicola Salvi, arhitectul care proiectase fântâna, lucrarile au fost continuate de un confrate. La proiect au contribuit de asemenea 10 sculptori, iar fântâna reprezinta o capodopera a barocului italian.
In centrul monumentului se afla figura zeului Neptun, aflat între un car tras de doi caluti de mare si doi tritoni. Unul dintre cai este linistit, iar celalalt salbatic, sugerând natura calma sau furioasa a marii. In stânga si în dreapta lui Neptun sunt statuile Abundentei si Sanatatii.
Apa de pe fundul fântânii reprezinta marea si se spune ca cel care arunca o moneda în apa se va reîntoarce la Roma si i se va împlini o dorinta. Pentru aceasta împlinire cel care arunca moneda trebuie sa stea cu spatele la fântâna si sa o arunce peste umar.
Fântâna are 26,3 metri înaltime si 49,15 metri latime, fiind realizata din acelasi material ca si Colosseumul, respectiv piatra din travertin. Este alba si în 1996 a fost drapata în negru la moartea lui Marcello Mastroianni.
Fântâna a fost promovata ca destinatie turistica din 1954 gratie filmului „Trei monede în fântâna” si dupa 1960, de faimosul „La dolce vita”, în care Anita Ekberg si Marcello Mastroianni faceau baie nocturna în piscina.
Monedele care sunt zilnic aruncate în fântâna (se poate ajunge la câteva mii de euro) sunt adunate si donate organizatiei „Caritas” pentru ajutorarea saracilor. Fântâna utilizeaza aproximativ 2 milioane de m3 de apa zilnic, iar apa care curge permanent în fântâna este reciclata în natura. Apa sa, provenita din apeductul antic Aqua Virgo, a fost considerata multa vreme cea mai sanatoasa si mai gustoasa apa din Roma. Butoaie întregi erau încarcate si duse la Vatican, dar în ultimele decenii apa nu mai este potabila.
Acest inconvenient nu micsoreaza numarul turistilor, care arunca anual aproximativ 1,5 milioane de euro în apele fântânii.
In anul 2007 Graziano Cecchi a aruncat o substanta lichida în bazinul fântânii, iar apa a devenit rosie, dar monumentul nu a fost deteriorat si substanta a fost eliminata, fântâna revenind la albul pur al pietrei de travertin.
IRINA STOICA
Comentarii