Suprarealismul, care a aparut în 1924, dupa ce scriitorul André Breton a publicat „Manifestul suprarealismului”, sarbatoreste 100 de ani de la înfiintare, un eveniment marcat printr-o ampla expozitie la Paris, care reconstituie 40 de ani de creatie. Aceasta miscare artistica si literara a experimentat si a creat diverse lucrari, bazându-se pe mai multe concepte.
Poezie
Pictori precum Jerome Bosch (1450-1516), Gustave Moreau (1826-1898), Le Douanier Rousseau (1844-1910) si Giorgio de Chirico (1888-1978) au alimentat imaginatia suprarealista a artistilor Salvador Dalí, René Magritte, Max Ernst si Dora Maar. Însa acestia si-au gasit adeseori inspiratia în literatura, în special în poezie, precum si în cercetarile din acea vreme asupra inconstientului.
Ca si poezia, pictura a sugerat, a actionat asupra imaginatiei, a deranjat. Colajul, inventat în literatura de Lautréamont în fraza sa „Frumos (…) ca întâlnirea întâmplatoare pe o masa de disectie a unei masini de cusut si a unei umbrele”, a devenit o practica uzuala în rândul pictorilor.
Automatism
Descoperirea automatismului verbal a reprezentat actul de nastere al suprarealismului: ceea ce era ascuns în om a devenit manifest.
Pentru André Breton, în special, scrisul automat reprezinta fundamentul: este „libertatea umana care actioneaza si se manifesta”, regiunea gândirii „unde apare dorinta necontenita” si unde se nasc miturile.
În 1919 a fost publicat volumul „Les Champs magnetiques”, scris împreuna de Philippe Soupault si André Breton. Pentru prima data, coerenta rationala a naratiunii a fost abolita în favoarea revarsarii impulsurilor, a dorintelor reprimate si a celor mai surprinzatoare imagini.
Pictorii suprarealisti au îmbratisat rapid automatismul. Salvador Dalí astepta în fata unei pânze albe. Max Ernst folosea procesul de frecare sau de zgâriere. Yves Tanguy a refuzat sa faca schite pregatitoare pentru pânzele sale, pentru a-si pastra libertatea gestului. Însa André Masson a fost primul care a utilizat acest dictat al inconstientului.
Jocul cadavrului rafinat
Inventarea si practicarea jocului cadavrului rafinat, fie el scris, desenat sau pictat, sunt legate de automatism. Acest joc presupune ca mai multe persoane sa compuna o fraza sau un desen pe o hârtie împaturita, fara ca vreuna dintre ele sa tina cont de ceea ce au facut persoanele de dinaintea sa.
Prima fraza obtinuta în acest mod a fost „Le cadavre exquis boira le vin nouveau” („Cadavrul rafinat va bea vinul nou” – Dictionarul prescurtat al suprarealismului, n.red.), urmata de „L’huître du Sénégal mangera le pain tricolore” („Stridia din Senegal va mânca pâinea tricolora”) si „La vapeur ailée séduit l’oiseau fermé a clé” („Aburul înaripat seduce pasarea închisa cu o cheie”).
În desen, acelasi principiu al hârtiei împaturite a dat nastere unor personaje hibride aflate în plina metamorfoza si amestecului de specii.
Mitologie, labirint
Minunile, fabulosul si imaginarul sunt fortele motrice din spatele miscarii suprarealiste, care este, de asemenea, interesata de interpretarea miturilor fondatoare prin psihanaliza. Masson, Miro, Picabia, Dalí, Ernst, Picasso, Tanguy: cu totii au preluat un mit antic si i-au dat o interpretare personala.
S-au remarcat miturile Labirintului si Minotaurului. În 1933, inspirati de André Masson si Georges Batailles, suprarealistii îsi numesc revista „Minotaure”, publicata de editura Skira. Picasso, care colabora pe atunci cu aceasta miscare, a ilustrat primul numar al revistei. Creatura fabuloasa, o combinatie între om, animal si zeu, a aparut pentru prima data în creatiile artistului spaniol în 1927.
Stranietatea tulburatoare
În 1919, parintele psihanalizei, Sigmund Freud, a scris un text fundamental pentru abordarea operelor de arta, „Das Unheimliche”, tradus în franceza cu titlul „L’Inquiétante Etrangeté” („Stranietatea tulburatoare”), informeaza AFP/Agerpres.
Pentru Sigmund Freud, inconstientul, viata psihica si miscarile emotionale formeaza cadrul esteticii. În anumite conditii, familiarul devine nelinistitor. Temele dublului, ale imaginii de sine în oglinda, ale himerei si ale repetarii cu obstinatie a acelorasi fapte sunt legate de acest cadru estetic si au alimentat scrisul, pictura, sculptura si fotografia suprarealiste.
În 1969, dizolvarea oficiala a suprarealismului nu a marcat sfârsitul influentei sale. Acest curent continua sa inspire bienalele de arta contemporana, cinematografia, moda si universul benzilor desenate.
NICUSOR DINCA
Comentarii