De mii de ani, de pe vremea când se adaposteau în pesteri si îsi acopereau trupurile paroase cu blanurile animalelor ucise, oamenii au folosit dansul pentru a-si exprima emotiile, ori pentru a reda, într-un mod artistic, diferite evenimente importante din viata lor.
O categorie speciala au reprezentat-o dansurile ritualice, care aveau ca scop fie intrarea în legatura cu lumea zeilor si a spiritelor, fie vindecarea de anumite boli. Ca practicantii anumitor dansuri magice aveau capacitatea de a-i vindeca pe altii sau a scapa ei însisi de neputintele trupesti si sufletesti o dovedesc marturiile multor învatati, din cele mai vechi timpuri si o atesta chiar cercetarile stiintifice facute în ultimele decenii.
Practic, nu exista regiune de pe glob unde sa nu se practice astfel de dansuri terapeutice, de la comunitatile primitive din Amazonia, Australia sau Siberia, la intelectualii stresati din New York sau Londra, care încearca astfel sa scape de depresii si insomnii… În rândurile ce urmeaza ne-am propus sa trecem în revista unele dintre cele mai cunoscute dansuri vindecatoare întâlnite de-a lungul veacurilor.
Tarantula si tarantella
Una dintre cele mai ciudate traditii din istoria medicinii o reprezinta dansul numit tarantella, singurul antidot cunoscut, în urma cu câteva veacuri, împotriva muscaturii unei specii de paianjen foarte periculoase, numita tarantula (Lycosa tarantula). Acest paianjen reprezinta înca si astazi cosmarul locuitorilor din sudul Italiei, desi pentru veninul sau s-a descoperit, între timp, un remediu medicamentos eficace. Cei muscati de paianjen trebuiau sa poarte un batic în culoarea acestuia – verde sau rosu, pentru ca leacul sa fie eficient.
Pe lânga acesta, instrumentarul medical mai cuprindea o frânghie, de care „posedatul de paianjen” era suspendat, o vana, în care din când în când i se scufunda capul si ierburi aromatice, precum menta sau busuiocul, care erau arse, pentru ca bolnavul sa inhaleze aromele.
Comportamentul celor muscati era, din cauza toxinei eliberate de paianjen, exuberant, adesea, ei erau prada halucinatiilor – se credeau mari personaje istorice, cereau sabii spre a lupta cu dusmani imaginari, sapau gropi în pamânt sau se rostogoleau în praf.
Oamenii de stiinta moderni care au studiat efectul muscaturii paianjenului atât de blamat sustin ca ele nu sunt deloc neglijabile: ameteli, dureri de cap, dificultati în vorbire, râs sau plâns paroxistic, excitatie sexuala sau stare de letargie.
„Dansatorii goi” din Asia
În anumite comunitati din Asia exista traditia „dansatorilor goi”. In Malaysia, Thailanda si alte tari din Asia de Sud-Est, în comunitatile rurale si chiar la orase, atunci când cineva se îmbolnaveste, vraciul local îl vindeca practicând în jurul lui un dans ritual. Desi pare o „topaiala” absurda, dansul, însotit de incantatii magice, are un efect benefic asupra starii de sanatate a pacientului.
Mai întâi, vraciul îi da acestuia un pahar continând o bautura fermentata, menita sa-l ameteasca, apoi se dezbraca în pielea goala si începe sa se învârta în jurul patului bolnavului, scuipându-l din când în când, între doua descântece! În cele din urma, vraciul intra în transa si atunci îsi pune mâinile pe locul bolnav al pacientului, pe care spiritele bune îl vor vindeca, prin intermediul lor.
La finalul „sedintei”, dupa ce a exorcizat spiritele care, în opinia populara, ar fi responsabile de aparitia bolii, vraciul le alunga, practicând un dans agresiv, în timpul caruia agita în ambele mâini câte o sabie, taind aerul cu lamele lor, pentru a pune pe fuga duhurile necurate…
Terapia dansanta alunga stresul
Abia la începutul secolului 20, americanca Marian Chase a înfiintat un studio de dans terapeutic la Washington, fiind prima terapeuta care a oferit pacientilor – majoritatea dintre ei având probleme psihice – posibilitatea de a se vindeca sau de a-si ameliora bolile prin miscare.
Succesul sau a fost fenomenal si, sprijinit de o intensa campanie mediatica, i-a facut pe occidentali sa înteleaga importanta acestei terapii neobisnuite. Multi medici s-au aratat reticenti si abia odata cu aparitia, în 1966, a Asociatiei americane de terapie cu ajutorul dansului (ADTA), inedita metoda a început sa capete recunoasterea meritata.
La ora actuala, gruparea numara peste o mie de terapeuti profesionisti, în Statele Unite, si este afiliata la organizatii similare din 20 de tari din Europa, Asia si America de Sud. Practicantii terapiei dansante pornesc de la ideea ca trupul si mintea se afla într-o permanenta interdependenta si ca deseori tulburarile emotionale sunt retinute în corp, generând tensiuni musculare si chiar afectiuni fizice.
Dansul, prin miscarile pe care le impune, contribuie la eliberarea acestor tensiuni si astfel la vindecarea trupului. Pe de alta parte, el ajuta la depasirea starilor de stres si depresie, prin scoaterea oamenilor din starea de izolare, crearea unor legaturi emotionale si sociale solide.
Dans pentru sanatate
Psihologii, psihiatrii si medicii curanti certifica faptul ca terapia prin dans are beneficii exceptionale în ceea ce priveste starea de sanatate, îmbunatatind tonusul fizic si psihic, contribuind la redobândirea încrederii în sine si la depasirea frustrarilor si temerilor, stimulând functionarea sistemului circulator si a celui respirator.
Scopul dansului este si de a scoate la iveala suferintele ascunse, care, reprimate multa vreme, pot genera, ne avertizeaza psihiatri, boli fizice grave, daca nu stim sa le „exorcizam”. S-a demonstrat faptul ca terapia dansului da rezultate de exceptie chiar si pentru bolnavii cronici ori pentru cei aflati în sanatorii de boli mintale.
De asemenea, terapia se adreseaza persoanelor de toate vârstele si de ambele sexe, dar nu în ultimul rând celor care au probleme cu greutatea. De altfel, o ora de dans duce la arderea a 300 de calorii, iar cei ce au nivelul de colesterol „rau” ridicat ar trebui sa arda, prin miscare, cel putin 400 calorii pe zi!
Am putea spune ca adevarurile pe care stramosii nostri le-au înteles, intuitiv, în ceea ce priveste rolul pozitiv al dansului în restabilirea echilibrului fizic si psihic al organismului uman, au fost redescoperite de savantii si medicii zilelor noastre, care le folosesc cu o la fel de mare eficienta ca si samanii de acum mii de ani…
GABRIEL TUDOR
Comentarii