Nascut la Praga în 1883, Franz Kafka a ajuns la maturitate la începutul secolului XX si a devenit unul dintre cei mai importanti scriitori ai acelui veac. Opera sa aduce laolalta cotidianul si incredibilul, invitându-l pe cititor sa îsi puna la îndoiala ideile referitoare la natura umana, politica si societate.
Din pacate, viata lui Kafka, de la a carei moarte s-au împlinit 100 de ani la data de 3 iunie, a fost, în multe privinte, la fel de obsedanta ca si scrierile sale. Iata câteva lucruri ce definesc existenta si mostenirea marelui scriitor.
1) A fost dintotdeauna pasionat de literatura
Kafka a fost un cititor vorace de la o vârsta frageda si pâna a ajuns la universitate, explora texte în greaca, franceza, idis, ceha si, bineînteles, în germana, limba sa natala.
Printre autorii sai favoriti se numarau doi dintre cei mai mari scriitori din istorie, Feodor Dostoievski si Johann Wolfgang von Goethe. Pe atunci, tânarul Kafka nu avea nici cea mai mica banuiala ca va ajunge sa li se alature acestora în primele esichiere ale literaturii mondiale.
La universitate, Kafka a început initial sa studieze chimia, dar în scurt timp s-a reorientat catre drept. Se crede ca schimbarea ar fi fost inspirata de durata mai lunga a cursurilor de drept, care i-a oferit lui Kafka timp suplimentar pentru a urma cursurile care îl interesau cu adevarat (studii germanice si istoria artei) si pentru a scrie.
2) Faimosul sau studiu pentru „Metamorfoza”
Povestile lui Kafka se petrec în lumi care sunt atât familiare, cât si straine, dar ceea ce face ca scrierile lui Kafka sa fie atât de profunde este faptul ca sunt ancorate în realitate. În fiecare naratiune, fie personajele, fie decorul, fie situatia sunt ancorate în lumea reala, ceea ce ne permite sa ne raportam la ele. Dar exista întotdeauna o întorsatura semnificativa care ne trage covorul de sub picioare.
Una dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale, spre exemplu, este „Metamorfoza”. În ea, autorul povesteste întâmplarile prin care trece un vânzator care se trezeste într-o dimineata într-o situatie neobisnuita, transformat în mod inexplicabil într-o insecta uriasa. Restul naratiunii ramâne complet obisnuit: familia sa este la fel de socata ca si noi, viata continua sa se desfasoare ca de obicei, iar vânzatorul însusi îsi pastreaza chiar si puterile cognitive ale unui om.
Scrisa în 1912, „Metamorfoza” este considerata una dintre cele mai importante opere de fictiune ale secolului XX, deoarece ne încurajeaza sa exploram ce înseamna a fi om. Kafka reuseste un echilibru perfect între realism si fantastic, ceea ce îl obliga pe cititor sa îsi reevalueze perceptia asupra lumii. Prin aceasta tensiune, el exploreaza teme precum izolarea, brutalitatea, curajul si transformarea.
3) A refuzat sa permita slujbei sa stea în calea scrisului
Scrisul era atât de important pentru Kafka, încât l-a numit propria sa „forma de rugaciune”, si nimic atât de banal precum un loc de munca nu avea sa stea în calea cultului sau.
În 1907, s-a angajat la o companie de asigurari, unde a devenit profund nefericit. Orele numeroase de lucru îi lasau putin timp pentru a scrie, asa ca si-a dat demisia dupa numai un an. În schimb, Kafka si-a gasit un loc de munca la institutul de asigurari de stat, unde termina lucrul la ora 14:00, ceea ce îi lasa întreaga dupa-amiaza libera, pentru a se concentra asupra scrisului.
Este posibil ca acest lucru sa-i fi oferit inspiratie pentru unele dintre cele mai stranii si mai întortocheate naratiuni ale sale: rolul sau era sa investigheze leziunile suferite de muncitorii industriali, ceea ce înseamna ca a intrat în contact cu o multime de cazuri de degete si membre sectionate si corpuri zdrobite.
4) Viata i-a fost macinata de boli
În timpul Primului Razboi Mondial, Kafka a încercat, cu vitejie, sa se înroleze în armata, dar a fost împiedicat de o serie de probleme medicale continue. Cea mai grava a fost tuberculoza, cu care a fost diagnosticat în 1917. În cele din urma, boala s-a agravat într-atât încât a fost pensionat anticipat.
Kafka si-a petrecut cea mai mare parte a anilor care i-au mai ramas în diverse clinici medicale si curative. În pofida suferintei sale, Kafka a continuat sa scrie, producând numeroase povestiri scurte la ferma surorii sale, unde a locuit sub îngrijirea acesteia. Cu toate acestea, când starea sa de sanatate s-a înrautatit, a fost mutat într-un sanatoriu de lânga Viena, unde si-a dat ultima suflare.
Cauza sumbra a mortii lui Kafka, survenita la 3 iunie 1924, la doar 40 de ani, se crede ca ar fi fost înfometarea. Din cauza bolii, înghitirea hranei îi provoca dureri, iar la acea vreme nu exista nicio alta modalitate de a-i furniza organismului sau substantele nutritive esentiale. Ultima povestire a lui Kafka, scrisa pe patul de moarte, se intituleaza „Un artist al foamei” – actiunea se concentreaza pe un artist care atrage multimile cu abilitatea sa de a nu mânca zile întregi.
5) Afectat de tulburari psihice
Pe lânga bolile fizice, se crede ca Kafka a suferit si de o gama larga de probleme de sanatate mintala. Analistii au speculat ulterior ca ar fi putut suferi de tulburare de personalitate borderline, insomnie psihofiziologica, tulburari alimentare si chiar schizofrenie. Dovezile acestor afectiuni se regasesc în stilul sau de scriere, în relatarile personale si în întâmplarile relatate de apropiatii sai.
În scrierile sale personale, Kafka recunoaste ca s-a gândit la sinucidere la începutul secolului XX, iar povestirile sale dovedesc o mare preocupare pentru moarte.
În plus, Kafka si-a ars majoritatea scrierilor, iar pe patul de moarte i-a cerut prietenului si editorului sau Max Brod sa distruga toate textele ramase: „Tot ceea ce las în urma mea… sub forma de jurnale, manuscrise, scrisori (ale mele si ale altora), schite si asa mai departe, trebuie ars fara a fi citit”. Desi Brod nu a respectat ultima dorinta a lui Kafka, instructiunile acestuia transmit un sentiment profund si tragic de inutilitate.
6) Necunoscut în timpul vietii, celebru dupa moarte
Desi Kafka era admirat în grupul sau de prieteni, unde era considerat un scriitor bun si un personaj interesant, opera lui a fost putin recunoscuta în timpul vietii. Acest lucru s-a datorat probabil faptului ca 90% din ea a fost arsa, restul fiind publicat initial în mica masura. Cu toate acestea, dupa moartea sa, lumea a început sa îl aprecieze pe Kafka, iar faima sa s-a accelerat în a doua jumatate a secolului XX. Povestirile sale au fost publicate în întreaga lume si traduse (cu dificultate) în peste 40 de limbi.
Mostenirea lui Kafka este atât de proeminenta, încât adjectivul omonim „kafkian” este utilizat în mod obisnuit pentru a descrie situatii sau evenimente suprarealiste, stranii, care reflecta naratiunile sale bizare.
Kafka este sarbatorit în special în orasul sau natal, Praga, care se mândreste cu doua monumente care îl celebreaza pe autor, precum si cu Muzeul Kafka, înfiintat în 2005 si dedicat vietii si operelor sale. În plus, orasul acorda în fiecare an Premiul Franz Kafka.
7) Probabil cel mai influent scriitor al secolului XX
În pofida vietii sale scurte, Kafka a lasat una dintre cele mai puternice mosteniri din literatura. Multi dintre cei mai remarcabili scriitori ai secolului XX îi sunt îndatorati lui si scrierilor sale obsedante, printre care Vladimir Nabokov, Gabriel García Márquez, Jorge Luis Borges, Albert Camus si Jean-Paul Sartre. Vechiul sau prieten Max Brod a afirmat ca aceasta epoca va ajunge sa fie cunoscuta în cele din urma ca „secolul lui Kafka”.
Scriitorii si artistii de mai târziu au luat nota de curiozitatea existentiala si de perspectiva unica a lui Kafka, canalizând-o în propriile opere, astfel încât publicul sa fie determinat sa îsi puna la îndoiala presupunerile si sa ia în considerare interpretari diferite. În acest fel, Kafka a determinat generatii de cititori sa îsi reevalueze opiniile si a oferit un nou mod de abordare a lumii prin intermediul literaturii.
NICUSOR DINCA
Comentarii