Fundatia Barnes din Philadelphia a reunit, într-o expozitie unica, descoperiri stiintifice recente, permitându-ne sa întelegem procesul creativ al lui Amedeo Modigliani.
În ultimii ani, mai multe muzee au studiat lucrarile lui Amedeo Modigliani (1884-1920) pentru a sparge imaginea romantica a celui numit „artistul blestemat”. Istorici, curatori si oameni de stiinta din comunitatea internationala au colaborat pentru a analiza practica artistica a lui Modigliani.
În 2021, a fost realizata o expozitie la granita dintre stiinta si istoria artei, Muzeul Hecht din Israel prezentând trei desene subiacente nepublicate anterior ale artistului, iar din toamna trecuta, Fundatia Barnes reuneste lucrari iconice ale lui Modigliani si descoperiri stiintifice din ultimii cinci ani.
Peste 50 de specialisti au colaborat în ultimii cinci ani pentru a descifra lucrarile lui Modigliani. „O singura disciplina nu poate oferi niciodata toate raspunsurile”, spune Nancy Ireson.
Perspectivele diferite asupra picturilor, sculpturilor si desenelor artistului ne permit sa întelegem modul în care acest pictor, care a murit cu mai bine de un secol în urma, si-a construit lucrarile în diferite momente ale scurtei sale vieti. Raze X, reflectografie în infrarosu, radiografie, lumina razatoare… Specialistii au analizat si au privit lucrarile lui Modigliani din toate unghiurile.
Dupa pregatirea academica traditionala în Italia, tânarul artist a ajuns la Paris în 1906 si a descoperit noi moduri de a picta. El a creat picturi care prezinta urme de pentimenti (prezenta sau aparitia, într-un tablou, a unor imagini, forme sau linii anterioare care au fost ulterior modificate si pictate) si desene subiacente.
„Noile tehnologii ne-au permis sa vedem picturile care se aflau în picturi, explica Barbara Buckley, de la Fundatia Barnes. Stiam ca Modigliani a refolosit pânzele, dar cu reflexografia în infrarosu am putut întelege ca a rasturnat picturile si a refolosit lucrarile altor artisti, nu doar pe ale lui.” De aceea, formatele unora dintre operele sale variaza.
Putea picta aceeasi pânza în mod repetat, acoperind primele încercari. Potrivit expertilor, desi aceasta practica se datoreaza cu siguranta preocuparilor economice, noile cercetari sugereaza ca lui Modigliani îi placea sa foloseasca picturi anterioare ca punct de plecare pentru altele, noi. El a folosit texturile si culorile lor subiacente pentru a-si îmbunatati compozitia finala. Este cazul tabloului Jean-Baptiste Alexandre cu crucifix (1909), aflat la Musée des Beaux-Arts din Rouen sau al picturii Nud cu palarie (1908), de la Muzeul Hecht, a carui pânza a rasturnat-o cu susul în jos, care seamana cu un adevarat caiet de schite pe pânza si marturiseste cautarea nesfârsita a expresiei artistice personale de catre Modigliani.
La începutul anilor 1910, si-a continuat experimentele artistice si s-a apucat de sculptura. Reziduuri de ceara descoperite pe lucrarile sale arata ca Modigliani a pus lumânari în atelierul sau pentru a crea o atmosfera de templu.
Analizele au mai scos la iveala faptul ca au existat asemanari în pietrele folosite (acestea erau cel mai adesea calcar cu o suprafata neuniforma ce continea fosile mici) si ca a folosit aceleasi unelte pentru a sculpta trasaturile capului.
Multa vreme, detractorii lui Modigliani au spus ca acesta are o paleta cromatica foarte limitata. Studiile stiintifice ale pigmentilor arata, dimpotriva, ca artistul a fost un adevarat colorist. În timpul pregatirii expozitiei personale din 1917, el a folosit contrastele dintre culorile calde si cele reci pentru a-si îmbunatati nudurile feminine.
Pentru a adauga senzualitate, culorile reci completeaza tonurile de carne roz, oferind corpurilor modelelor sale o stralucire calda. În aceeasi perioada, formatele picturilor sale au devenit mai consistente. A început sa foloseasca pânze de dimensiuni similare, iar pentru a-si îmbunatati portretele, a ales pânze înguste rezervate peisajelor marine, care subliniaza trasaturile alungite si pozitia sinuoasa a modelului sau.
În 1918-1919, pictorul s-a stabilit în sudul Frantei. Lipsa modelelor si materialelor necesare l-a facut sa-si schimbe practicile artistice. A început sa reprezinte tineri slujitori si tarani. Cu vopsea diluata si diferiti pigmenti, el a captat lumina mediteraneana, oferind pânzelor sale un aspect mat, nelacuit.
Picturile din sudul Frantei au culori foarte luminoase, iar acesta nu este rezultatul întâmplarii. Creatiile respective sunt extrem de bine concepute si utilizarea diferitilor pigmenti a fost o mare revelatie pentru public si pentru specialisti.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii