In zilele noastre se realizeaza sute de filme horror in fiecare an; filme de duzina, mai bunicele sau chiar interesante, dar care nu se pot compara cu nici una dintre creatiile lui Alfred Hitchcock, faimosul regizor de la a carui nastere se implinesc, pe 13 august, 111 ani. Britanic prin nastere, american prin adoptie, Sir Alfred este revendicat de ambele tari, ca si cetatean, si de o intreaga „natiune de cinefili”, ca si creator…
Numarul 13 i-a adus ghinion
Nascut la 13 august 1899 la Leytonstone, langa Londra, intr-o familie cu radacini irlandeze, Alfred – numit astfel dupa un frate al tatalui sau – a fost un copil singuratic si retras, complexat de obezitatea sa. Pedepsele aplicate de parintii lui – mama obisnuia sa-l „disciplineze” tinandu-l in picioare, la colt, ore intregi – isi vor pune amprenta asupra psihicului sau si asemenea experiente vor fi folosite ulterior, in portretizarea unor personaje precum Norman Bates din Psycho. Absolvent al unei facultati tehnice, Hitchcock devine pasionat de fotografie si se angajeaza ca desenator la filiala britanica a Paramount Pictures. Va urca incet treptele carierei cinematografice, devenind, dupa cinci ani, regizor si cunoscand practic toate activitatile conexe celei de-a saptea arte. In 1923 ajunge in Germania, unde va lucra o perioada la Babelsberg Studios din Potsdam. Aici face cunostinta cu filmele lui Murnau, care-l fascineaza – va folosi de altfel tehnicile acestuia in multe dintre productiile sale de mai tarziu. Primul film al lui Hitchcock, numit „Numarul 13” (1922), a fost insotit de ghinion: productia lui a fost intrerupta din cauza problemelor financiare si cele cateva scene turnate s-au pierdut. peste trei ani, are din nou ocazia sa regizeze „Gradina deliciilor”, dar filmul este un esec comercial. Abia in 1926, cand realizeaza primul thriller, „Poveste din ceata londoneza”, succesul ii surade si Hitchcock este unanim laudat pentru priceperea cu care apeleaza la tehnicile expresioniste invatate in Germania.
De la „Santaj” la „Pasarile”
Pe 2 decembrie 1926, regizorul se casatoreste cu asistenta sa de regie, Alma Reville, careia ii va darui o fiica, Patricia, si va fi cea mai apropiata colaboratoare a sa. Hitchcock s-a adaptat foarte usor la filmul vorbit, o bariera de care multe genii ale cinematografului mut n-au putut sa o depaseasca. Din aceasta perioada dateaza filme precum „Santaj”, „Omul care stia prea multe” sau „Doamna disparuta”. La finele anilor 1930, Hitchcock a semnat un contract pe 7 ani cu celebrul mogul hollywoodian David O. Selznick, iar in 1939 se muta in Statele Unite, unde suspansul si umorul sau negru il vor impune in curand in atentia unui public deloc obisnuit cu asemenea abordari „macabre”. Dar Rebecca, in care vor juca Laurence Olivier si Joan Fontaine, va fi un triumf – a primit Oscarul pentru cel mai bun film, in 1940, desi Hitchcock s-a vazut vaduvit de un la fel de meritat premiu, pentru regie. „Umbra unui dubiu” (1943) va fi considerat de Hitchcock „filmul favorit”, dar productiile din anii 1950-1960 vor fi si mai indragite de critica si public: „Straini in tren”, „C de la crima”, „Fereastra din spate”, „Sa prinzi un hot”, „Vertigo” si, mai ales, „La nord prin nord-vest” (cu Cary Grant, actorul sau fetis), „Psycho” si „Pasarile”.
Sanatatea tot mai subreda a diminuat randamentul marelui regizor, in ultimele doua decenii ale carierei. In 1972, Hitchcock a revenit la Londra pentru a filma „Frenzy”, ultimul sau triumf major, dupa care va urma „Complot in familie” – ultima sa pelicula.
Desi sotia lui avusese un atac cerebral, din care scapase cu viata, Hitchcock va fi primul dintre ei care va trece pragul acestei lumi. In 1980, pe cand lucra la un nou film, „Noapte scurta”, el a murit in somn, din cauza unei insuficiente renale, la varsta de 80 de ani, trupul sau fiind incinerat, iar cenusa imprastiata deasupra Oceanului Pacific, potrivit ultimei dorinte a marelui regizor.
„Actorii sunt vite”
In cursul unei cariere intinse pe mai bine de o jumatate de veac, Hitchcock si-a creat un stil distinctiv si usor de recunoscut. El i-a determinat pe spectatori sa priveasca prin intermediul camerei si sa se substituie personajelor, asistand la scene de suspans practic prin ochii acestora. Unghiurile de filmare, lumina si sunetele au fost folosite intr-un singur scop: acela de a amplifica la maximum anxietatea, teama sau empatia spectatorului.
Nu era usor de lucrat cu Hitchcock, care obisnuia sa-si „chinuie” actorii solicitandu-le sa filmeze dubla dupa dubla, din cauza perfectionismului sau de-a dreptul enervant pentru unii. Se stie ce scandal a declansat replica lui, „actorii sunt vite” – Sir Alfred fiind nevoit sa-si ceara scuze si sa explice ca de fapt dorise sa spuna ca potentialul artistilor talentati cu care colabora ar trebui exploatat la adevarata valoare. Multe dintre creatiile sale au finaluri „in coada de peste”, iar crimele comise si tentativele de a-l da in vileag pe criminal nu sunt prezentate doar ca acte in sine, ci devin un pretext pentru analiza psihologica extrem de complexa a personajelor – nu e lipsit de interes faptul ca Hitchcock a imprumutat teme din psihanaliza, un domeniu foarte la moda in epoca in care el a regizat. De asemenea, o curiozitate a acestui american prin adoptie, ramas, prin excentricitatile sale, un britanic pana in maduva oaselor, a fost dorinta lui de a aparea in propriile filme, in roluri insignifiante insa. Cele peste 50 de filme realizate il recomanda drept cel mai mare regizor britanic al tuturor timpurilor si cu siguranta unul dintre cei mai influenti din lume.
GABRIEL TUDOR
Comentarii