Reformator si om de cultura, Petru cel Mare (1672-1725) a fondat orasul Sankt-Petersburg in Golful Finic, in 1703. AIn acest fel spera sa consolideze relatiile dintre tara sa si cele mai importante piete europene si, in acelasi timp, sa ridice o capitala mai minunata decat toate celelalte, a caror faima era bine cunoscuta. A reusit sa atinga ambele scopuri atat de ambitioase. An numai 10 ani Sankt-Petersburg era nu doar un port infloritor ci si capitala vastului Imperiu Rusesc. Arhitecti din toata Europa, in special din Italia, Franta, Anglia, impreuna cu altii nascuti in Rusia, si-au unit fortele si au facut din aceasta capitala unul dintre cele mai uluitoare orase ridicate la vremea aceea.
Tarul insusi a contribuit la inflorirea zonei respective, una dintre cele mai importante actiuni de acest fel fiind ridicarea faimoasei resedinte de vara cunoscuta sub numele de Peterhof. Aceasta resedinta era alcatuita dintr-un palat mare cu cateva mai mici in jur, toate in mijlocul unui parc impresionant, pe tarmul Marii Baltice, la 29 kilometri vest de Sankt-Petersburg. Tarul a hotarat ridicarea Peterhofului dupa marea sa victorie impotriva suedezilor de la Poltava din 1709. Lucrarile, in stil baroc timpuriu, au inceput in 1710 sub conducerea arhitectului Johann Braunstein, care in 1716 a fost inlocuit de francezul Jean-Baptiste Le Blond si erau inspirate de schitele facute chiar de tar. An 1717 acesta face o calatorie in Franta, unde, in mod deosebit, se intereseaza de resedintele regale: Versailles, Trianon, Choisy, Marly, de arhitectura acestora, de pavilioanele din jur si de fantanile din parcuri.
Dupa intoarcerea in tara dorintele Tarului sunt din ce in ce mai ambitioase. Totul devine un santier urias unde muncesc peste 5000 de lucratori, soldati si serbi sub conducerea atenta a arhitectilor, inginerilor, peisagistilor si sculptorilor. Cu toate ca in deceniile care au urmat Marele Palat si-a schimbat destul de putin aspectul exterior, in timpul tarinei Elisabeta Petrovna (1741-1761) totul a inceput sa capete o alta infatisare. Arhitectul ei preferat, Bartlomeo Rastrelli, a condus lucrarile de reconstructie si largire a resedintei. El a mentinut cu grija fatada baroc a lui Le Blond, adaugand insa inca un nivel si cate o aripa la fiecare capat. An ceea ce priveste interiorul, nu au fost pastrate decat Cabinetul de Stejar al lui Petru Cel Mare si inca vreo cateva camere, destul de putine ca numar, restul fiind transformate complet. Totodata au fost reamenajate gradinile, Peterhof devenind un simbol al absolutismului tarist.
Lucrarile, incepute in 1747 au fost terminate in 1756, redeschiderea resedintei facandu-se cu o deosebita pompa. Modificarile facute de Rastrelli, si mai tarziu de Yurly Velten au transformat Peterhoful in cea de a doua jumatate a secolului XVIII intr-o capodopera a barocului rusesc. Printre cele mai impresionante incaperi trebuie amintite Sala Tronului, opera a lu Velten. Remarcabila este de asemenea Scara Principala pe care Rastrelli a impodobit-o cu sculpturi aurite si cariatide. Urmand modelul Versailles, Le Blond a inconjurat palatul cu faimoasele gradini. Realizate in stil frantuzesc cu straturi de flori alcatuind o geometrie aparte, ele prezinta pergole, sculpturi si case de vara. Mandria lor este insa Marea Cascada, construita intre 1715-1724. Aceasta este un ansamblu compus din peste 60 de fantani, 37 de statui aurite, 142 de caderi de apa.
Cele mai apreciate dintre acestea par a fi „Fantana lui Samson” cu un jet de peste 21 metri si Fantana lui Neptun. Apa tasneste de asemenea din grotele special amenajate si de pe terase. La sfarsitul secolului al XVIII-lea a fost adaugat un parc englezesc. Din multimea cladirilor care impodobesc gradinile, trebuie amintit Palatul Monplaisir construit intre 1714-1722 si Palatul Marly, numit astfel dupa cel vizitat in Franta de Petru cel Mare.
IRINA STOICA
Comentarii