Mistica misterelor

           Aproape în fiecare zi circuitul fara precedent al informatiilor ne ofera întâmplari, fenomene si evenimente care sfideaza comoditatea cunoasterii materiale. Cei care au trecut în timp prin mitologii previzionare, lecturându-le ca pe niste povesti fabuloase, încep sa le nege caracterul fictiv si le asociaza cu momentul concret pe care îl traversam.

           Aproape în fiecare zi circuitul fara precedent al informatiilor ne ofera întâmplari, fenomene si evenimente care sfideaza comoditatea cunoasterii materiale. Cei care au trecut în timp prin mitologii previzionare, lecturându-le ca pe niste povesti fabuloase, încep sa le nege caracterul fictiv si le asociaza cu momentul concret pe care îl traversam. De pilda în predictiile aztece exista un grafic al evolutiei vietii pe Terra; se spune ca omenirea va trebui sa treaca prin patru perioade catastrofale, la distanta de câteva mii de ani. Primele trei perioade vor fi sufocate de ape, iar ultima, în care se pare ca ne aflam noi, va apartine focului! Ultima perioada care a trait catastrofa provocata de ape ar fi Potopul biblic, iar ultima care ar coincide cu dezastre planetare si schimbarea radicala a mecanismelor viului ar fi dominata de foc!
           În ce masura putem lua în serios niste predictii aztece, formulate cu multe secole în urma? Daca apelam la statistica, predectiile respective pot fi luate în serios, fie si prin suita evenimentelor despre care avem marturii istorice. Ne uitam cu uimire la prezentul nostru. Temperaturi aberante, aer irespirabil, un brâu fara precedent de incendii pe mai toate continentele… Fara a fi superstitiosi sau legati de spaime nejustificate, când vedem bulgari de gheata si zapezi în tara Galilor într-un august care arde pur si simplu spatiul Europei de rasarit, ne întrebam ce se întâmpla, totusi, cu planeta noastra? Se mai pot face analogii, cum ar fi acelea care citeaza evenimente asemanatoare cu o jumatate de secol în urma; dar cele mai multe dezastre climatice si meteorologice iata cu nu mai pot fi citate alaturi de evenimente asemanatoare în trecut! În paralel, apar tot mai multe fenomene irationale care scindeaza parerile si isca polemici virulente. De curând, într-un sat din judetul Alba un preot tânar a vazut si a consemnat evenimente paranormale senzationale. În clipa când le-a adus la cunostinta publica, relatarile au trezit insinuari cu caracter confesional si negari vitriolate. Iar preotul n-a facut decât ca noteze ceea ce a vazut cu ochii lui si i-a poftit pe multi altii sa vada si ei cu ochii lor. Da, au fost vazute oua zburând în aer ca niste fulgi de zapada, a vazut cum obiecte grele se muta dintr-un loc în altul fara ajutorul vreunei forte fizice evidente, a vazut cum o cruce grea, din piatra, sare din gingia postamentului si se misca pur si simplu… Intram oare într-o mistica a misterelor sau misterele încep sa-si dea la o parte valul pentru a le dovedi oamenilor ca folosesc în legatura cu o alta existenta vie, un cuvânt nepotrivit? O forta fizica nevazuta, care se exprima material într-un spatiu material nu mai poate fi numita un mister, ci o manifestare a unei lumi invizibile care din când în când convine sa se exprime vizibil… În loc de concluzii, întelegem la urma urmelor ca stim prea putine despre noi însine si lumea tridimensionala în care traim. Un experiment american efectuat pe pilotii de încercare, care zboara pe aparate care ating dublul vitezei sunetului, în anumite conditii traiesc exact evenimentele consemnate de cei care au supravietuit unei morti clinice. Ceva mai mult, acele persoane care au fost supuse unor suprasolicitari prin viteze mari descriu imagini de paradis si modificari ale perceptiei radicale si spectaculoase…
           Sa deducem oare ca si perceptiile noastre, si relatia cu realitatea noi le cuantificam subiectiv, adica prin modul de a fi fost adaptati la câmpurile gravitationale si magnetic într-un anumit fel, natural, iar când suntem scosi din regula, ni se dezvaluie alte lumi prin alt tip de perceptie? Sa deducem, în fine, ca manifestarile paranormale nu sunt decât niste iluzii create de o experienta care se abate de la „normalitatea” în care traim? Ca functiile cerebrale ascund tenebre inevaluabile si ca de fapt stim atât de putin despre noi însine? Poate ca ultima întrebare face mereu actuala si inevitabila mistica misterelor…