„Moartea lucreaza pentru vesnicie”

           Departe de tara, intr-o mai rece si impersonala Germanie decât aproape de focul stramosilor sai despre care vorbea cu atâta patos prin anii 70-80, s-a stins din viata poetul Ioan Alexandru. Nascut intr-o comuna din apropierea Clujului, Ioan Alexandru s-a simtit inca de tânar atras de poezie, motiv pentru care a urmat Filologia din Cluj-Napoca.

           Departe de tara, intr-o mai rece si impersonala Germanie decât aproape de focul stramosilor sai despre care vorbea cu atâta patos prin anii 70-80, s-a stins din viata poetul Ioan Alexandru. Nascut intr-o comuna din apropierea Clujului, Ioan Alexandru s-a simtit inca de tânar atras de poezie, motiv pentru care a urmat Filologia din Cluj-Napoca. Aici si debuteaza in anul 1960, la celebra revista culturala Tribuna (din pacate aceasta faimoasa revista transilvana a disparut de vreo patru ani! din indiferenta celor care vorbeau atât de mult prin 96 despre „importanta culturii”). Vine apoi in Capitala, unde crede ca destinul lui poetic se poate implini mai bine si nu greseste. Aici devine asistent, in 1968, anul primaverii pragheze, aici reuseste sa obtina, datorita dezghetului cultural, o bursa in Germania, intre 1968-1972, unde l-a studiat pe Heidegger, aici in Capitala isi da doctoratul despre „Patria la Pindar si Eminescu”, pentru ca, in fine, sa cunoasca o consacrare definitiva ca poet o data cu aparitia in sarje repetate a celebrelor sale Imne. Volume in care vorbea cu dragoste despre toate provinciile României. Asa apar „Imnele Transilvaniei” (1976), „Imnele Moldovei” (1980), „Imnele Tarii Românesti” (1981), „Imnele Putnei” (1985) si ale Maramuresului (1988). Era un poet si un om care-si iubea tara, familia si cei cinci „pruncuti” ai sai, era un clasic in viata si doar Revolutia din 1989 i-a rasturnat tabla valorilor. A urmat o indoielnica aventura politica, a trecut prin Parlament decorându-l cu o cruce de lemn pe perete. Un accident cerebral suferit la Arad in urma cu cinci ani il indeparteaza definitiv de politica si de poezie, dar si de provinciile românesti atât de dragi lui. Ca scriitor care i-a citit opera antedecembrista, ramân cu gustul amar al unui final de cariera poetica neincheiata sau poate doar imposibil de terminat. Scria Ion Alexandru in 1981: «Prin usa zavorâta-n neputinta / Sa pot patrunde fara suferinta / In vis si-aevea-n cer si in tarâna / Frângând din pâine fata sa-mi ramâna.
          
          „Civilizatia apei” la Calarasi
          
           La Calarasi s-a desfasurat, si s-a incheiat sâmbata, de Ziua Europeana a Patrimoniului, cea de-a doua editie a Salonului International de Caricatura CARTOONFEST, având ca tema „Ci-vilizatia apei”, asta ca sa ne aminteasca de faptul ca Dunarea trece si pe la Calarasi. Salonul a fost organizat de Inspectoratul pentru cultura al judetului Calarasi (cu implicarea hotarâtoare a Inspectorului-sef, Stefan Draghici) si de Uniunea Federatiilor Europene de Caricatura (Filiala din România, al carei presedinte este colaboratorul nostru Cristian Topan). Au fost prezenti in concurs lucrari ale unor caricaturisti din SUA, Italia, Turcia, China, Australia, Rusia, Iugoslavia, Thailanda, Cipru, Argentina si Brazilia. Cu toate astea, toate cele trei premii oferite de revista „Prieteni fara grai” si de Agentia Happy Touru au fost obtinute de caricaturisti români, e vorba de Iulian Pena-PAI (Calarasul de aur), Constantin Ciosu (Premiul II) si Leonte Nastase (III). La capitolul Premii speciale au fost rasplatiti chinezul Xu Xiao, Aurel Stefan Alexandrescu si Abdur Rahmanoglu (Turcia).