Infarctul de miocard

          Temperaturile excesiv de ridicate din cursul acestei veri au constituit un pericol major pentru sanatatea cardiacilor, fiind, dupa cum adesea auzim în stirile de presa, unul dintre factorii favorizanti ai declansarii infarctelor de miocard. Desi nu se poate vorbi despre o inexactitate în privinta acestei informatii, în fond datele statistice o indica, iar cele mai noi cercetari medicale sustin ca la majoritatea pacientilor care au suferit un infarct miocardic nu s-a putut identifica cu certitudine (si într-un mod foarte obiectiv) factorul favorizant.

          Temperaturile excesiv de ridicate din cursul acestei veri au constituit un pericol major pentru sanatatea cardiacilor, fiind, dupa cum adesea auzim în stirile de presa, unul dintre factorii favorizanti ai declansarii infarctelor de miocard. Desi nu se poate vorbi despre o inexactitate în privinta acestei informatii, în fond datele statistice o indica, iar cele mai noi cercetari medicale sustin ca la majoritatea pacientilor care au suferit un infarct miocardic nu s-a putut identifica cu certitudine (si într-un mod foarte obiectiv) factorul favorizant. Numai ocazional exista dovezi si circumstante clare, care pot fi relatate si considerate drept cauze sigure care au contribuit la declansarea infarctului. Ceea ce se constata însa fara nici o îndoiala la aparitia infarctului de miocard este, în majoritatea cazurilor, un blocaj pe o artera coronara, provocat de un cheag de sânge. Din punct de vedere stiintific, aceasta este explicatia numarul 1.
          
          Cum se manifesta debutul unui infarct?
          
           În majoritatea cazurilor (pentru ca exista si exceptii) persoana în cauza simte brusc o durere puternica în mijlocul toracelui. Durerea este de multe ori insuportabila, însotita de senzatia unei apasari (ca o strivire, ca o greutate mare pusa pe piept) care îngreueaza respiratia, precum si de transpiratii abundente si un intens sentiment de teama. Este semnalul de alarma dat de organism în momentul blocarii unei artere coronare (care iriga inima) cu un cheag de sânge, fapt ce duce la întreruperea aportului de substante nutritive catre o portiune din muschiul cardiac. În lipsa sângelui – care contine oxigen, glucoza, sodiu, potasiu, calciu si alte substante nutritive – celulele miocardului din zona neirigata mor. Moartea celulelor miocardului este denumita infarct miocardic.
           În ceea ce priveste marimea infarctului, aceasta depinde de artera coronara afectata, adica daca este vorba de un vas principal sau de o ramura a sa si de portiunea din miocard pe care aceasta o iriga. Gravitatea este mult mai mare când este afectata partea anterioara a inimii, (în comparatie cu afectarea partii posterioare), caz în care infarctul are sanse foarte bune de vindecare.
          
           Atacuri prevestitoare
          
           Aproape 20-30 la suta dintre pacientii care au suferit un infarct descriu într-un mod destul de asemanator o perioada premergatoare, de o saptamâna, maximum doua, ce pot fi considerate de „atentionare” în privinta posibilitatii aparitie infarctului de miocard. Astfel, pacientii obisnuiti cu diferite crize (dureri de piept), datorate anginei, au constatat în perioada premergatoare unui infarct o schimbare brusca a duratei si frecventelor durerii toracice. În loc sa dureze între unu si cinci minute, durerea persista chiar si pâna la 20 de minute, fiind provocata de eforturi mult mai reduse decât cele obisnuite ori în repaus. Din punctul de vedere al medicilor, acest lucru demonstreaza de obicei ca angina este instabila si poate duce la infarct. Daca durerea se mentine peste 30 de minute si nu este înlaturata de administrarea a doua tablete de nitroglicerina sublingual este deja foarte probabila instalarea unui infarct. La pacientii care nu sunt cunoscuti cu angina, durerea poate aparea pentru prima data brusc, în timpul unui efort mai putin obisnuit, cum ar fi împingerea unei masini, a unei barci la mal, a unei alergari etc. sau chiar mergând pe strada ori în repaus. Durerea de piept sau disconfortul dureaza între doua si zece minute si poate fi chiar ignorata pâna în momentul unui alt efort fizic. Daca aceasta apare doar pret de câteva minute, trebuie observat daca înceteaza în 1-2 minute dupa încetarea activitatii care a declansat-o. Aproape 25 la suta dintre astfel de pacienti este posibil sa faca un atac de cord în cursul lunii urmatoare, lucru care poate fi prevenit printr-un tratament combinat, cu beta-blocante si aspirina administrata zilnic, evident la recomandarea medicului. În ceea ce priveste electrocardiograma, de obicei este normala la acesti pacienti în perioada în care durerea este absenta. În consecinta, ei nici nu necesita internare obligatorie în spital, dar au nevoie de o îngrijire medicala corespunzatoare, menita sa diminueze la maximum pericolul declansarii unui infarct.
          
          Masuri imediate
          
           Daca sunt banuite simptomele si semnele unui infarct de miocard, trebuie apelat în cel mai scurt timp posibil la asistenta medicala de specialitate – apelul la salvare sau transportul bolnavului la camera de garda a celui mai apropiat spital. Amânarea acestei decizii sau speranta ca durerea trece de la sine (ceea ce nu este un fapt imposibil!) pot agrava mult situatia în cazurile nefericite. Pâna în momentul preluarii pacientului de catre medic, important este ca atât bolnavul, cât si rudele sau persoanele care îi sunt alaturi, încercând sa-l ajute, sa-si pastreze calmul. Frica si panica creeaza distrugeri suplimentare la nivelul inimii, deoarece ele provoaca secretii suplimentare de adrenalina, substanta care creste activitatea cordului si care poate creste, de asemenea, zona de infarct ori poate induce ritmuri cardiace anormale. În asteptarea Salvarii acasa sau în drum spre spital cu un autoturism obisnuit, pacientul trebuie asezat fie pe pat, sprijinit pe trei-patru perne, fie pe scaun, deci nu complet la orizontala. O tableta de nitroglicerina sublingual este binevenita, ajuta la cresterea afluxului sangvin spre arterele coronare si la calmarea nervilor. Nitroglicerina poate stopa extinderea ariei de infarct. În lipsa nitroglicerinei, este eficienta si aspirina, exceptie facând doar persoanele alergice sau cu contraindicatii la acest medicament. O data ajuns într-o unitate spitaliceasca, sansele unui pacient cu infarct de miocard de a depasi situatia critica în care se afla sunt încurajatoare.
          
          Întrebari chinuitoare
          
           Majoritatea persoanelor care sufera un infarct sunt într-o mai mare sau mai mica masura atinsi de depresie si anxietate, stari de altfel firesti, dar care trebuie deopotriva depasite în perioada de convalescenta. Starea de slabiciune si de oboseala de dupa infarct sunt si ele normale, dar dispar cu trecerea timpului. Miocardul afectat de un infarct are în general nevoie de sase saptamâni pentru a se vindeca prin formarea unei cicatrici definitive. Primele patru saptamâni sunt într-adevar mai dificile, însa ulterior, se intra treptat într-un program (alimentar, social, sexual) ce tinde spre normalitate. Un infarct rezolvat corect din punct de vedere medical si cu un raspuns eficient (fizic si psihic) din partea bolnavului nu înseamna un handicap pe viata. Milioane de persoane din întreaga lume, care au suferit un infarct de miocard, au reusit ca, într-un interval de timp cuprins între trei si sase luni, sa revina la aceeasi meserie si sa desfasoare aceleasi activitati dinaintea bolii. Dupa o asemenea experienta deloc usoara, multi indivizi învata sa evite stresul, sa-si controleze mai bine reactiile si sa-si protezeje sanatatea „asa cum scrie la carte”.