Intr-adevar, opera pictorului clasic francez Nicolas Poussin poate fi aureolata de versurile lui Nichita Stanescu: „Dintr-un bolovan coboara/ Pasul tau de domnisoara…” Si asta pentru ca „dulcele stil clasic” al lui Poussin coboara direct din clasicismul antic si mai apoi din splendidele compozitii ale maestrului Renasterii culminante, Rafael Sanzio. E suficient sa privim comparativ stilul direct si bine conturat in care a fost realizata panza „Scoala din Atena” (1510, Palatul apostolic Vatican) si capodopera lui Poussin „Rapirea sabinelor” pentru a intelege ca „dulcele stil clasic” este emblematic pentru maestrul francez.
Traitor in plina perioada a barocului, Nicolas Poussin (1594-1665) i-a dat o stralucita replica lui Rubens (de exemplu) prin suprematia conturului bine definit si culorile vii dar nu stridente, sufocante. Nascut in Normandia, acest adorator al temelor clasice si implicit al mitologiei grecesti si romane a pendulat in cariera sa intre Parisul cardinalului Richelieu si Roma cardinalului Francesco Barberini, un mare iubitor al artelor si protector (citeste „sponsor”) al stingherului Poussin, francezul sosit in Italia pentru a-si impregna spiritul cu maretia clasicilor italieni. E inutil sa mai amintim ca un asemenea talent a fost remarcat inca din adolescenta si ca multi profesori l-au avut elev, Poussin dovedindu-se de fiecare data superior prin realizarile sale.
Unul din primele stimulente ale carierei sale a fost atentia acordata de poetul de Curte al Mariei de Medici, Giambattista Marino, care i-a cerut sa-i ilustreze poemele mitologice si o editie speciala a „Metamorfozelor” lui Ovidiu. Abia la treizeci de ani ajunge la Roma unde este imediat remarcat de inaltii clerici din preajma papei si este gazduit de mai multi admiratori locali. A facut cunostinta cu pictori si sculptori devotati barocului (Bernini) si academismului, dar Nicolas Poussin adora deja clasicismul lui Rafel si Tiziano. Cardinalul Barberini ii comanda o panza din partea papei si francezul realizeaza „Martiriul Sf. Erasmus”. Aceasta impreuna cu „Masacrul Inocentilor” aveau sa-i duca faima la Paris, unde cardinalul Richelieu il cheama pentru a fi onorat de Ludovic XIII.
Suveranul il numeste „prim pictor al regelui”. Astfel, Poussin are libertatea de a crea opere memorabile pentru inalti reprezentanti ai nobilimii franceze: „Bachanalii”, „Cele sapte Sacramente” si, mai ales, compozitia care ilustreaza cel mai bine indoielile existentiale ale pictorului: „Et in Arcadia Ego” (si eu am fost in Arcadia), unde este personificata Moartea. Dar temele clasice isi au apogeul in compozitia „Rapirea sabinelor” (1638), in care barbatii romani ai lui Romulus isi cauta cu forta neveste prin tribul sabinilor. Aceasta tema de mare anvergura clasica va fi preluata si de urmasul neoclasic al lui Poussin, Louis David, dar si de Pablo Picasso (1963). In acelasi timp, maestrul francez se dovedeste a fi si un realizator impresionant de peisaje umanizate cu personaje precum Diogene sau Ioan din Patmos (autorul Apocalipsei). Deseneaza cu maietrie inegalabila pentru fabrica de goblenuri din Paris („Muncile lui Hercule”), insa atmosfera din mediile artistice franceze ii este din ce in ce mai ostila.
„Bucurandu-se” de o invidie insuportabila, maestrul se retrage la Roma tineretilor sale, intristat si de faptul ca nu poate avea copii (adopta un nepot care-i va purta numele). Dar mana nu-l mai asculta, boala se agraveaza si moare departe de tara. Claritatea formelor sale si luminozitatea vor rezista in timp si vor fi lectii pentru veacurile urmatoare.
PAUL IOAN
Comentarii