In orasul stralucitor de pe malurile Senei, Parisul dragostei si al poeziei, orasul muzeelor, al gradinilor, al micilor cafenele si al vestitilor anticari, fiecare piatra vorbeste despre trecut si parizienii stiu foarte bine sa aprecieze acest lucru. Unul dintre locurile cele mai incarcate de istorie este Basilica Saint-Denis, o constructie dintre cele mai impresionante, inconjurata de un parc verde, care-i reliefeaza eleganta. In lumea catolica termenul basilica nu defineste doar o biserica mare, cu coloane de marmura, ci este acordat numai unor anumite asezaminte ca locuri de pelerinaj.
Cu toate ca nu este cea mai mare biserica din oras, dimensiunile ei sunt impresionante. Are o lungime de 108 metri, un transept de 39 metri, inaltimea boltelor de 29 de metri. Turnul din sud se inalta la 58 metri deasupra pamantului in vreme ce flesa din nord, inalta de 84 metri, a fost in intregime distrusa.
Basilica se ridica pe amplasamentul unui cimitir galo-roman, care adaposteste mormantul lui Saint-Denis, considerat primul episcop al Parisului, martirizat in jurul anului 250. Loc de pelerinaj, a fost construita in secolul al V-lea. In secolul al VII-lea Dagobert a contribuit din plin la infrumusetarea edificiului si aici a fost incoronat, in 754, Pepin cel Scurt. Biserica a devenit una dintre cele mai importante abatii benedictine din Evul Mediu si, din secolul al VI-lea, aici sunt inmormantati, intr-un numar impresionant, regii si reginele Frantei.
Edificiul, transformat pentru prima oara de carolingieni, a fost supus unei noi reconstructii in timpul lui Ludovic al VII-lea, la initiativa lui Surger, conducatorul spiritual al abatiei si ministru al regelui. Cu incepere din 1135 s-a reconstruit fatada apuseana ale carei trei portaluri impodobite cu 1140 de statui marcheaza debutul artei gotice.
Timpanul portalului central reprezinta Judecata de Apoi, cel din stanga supliciul Sfantului Denis si cel din dreapta ultima impartasanie. Au existat inca 20 de statui coloane care au fost distruse in timpul Revolutiei. Intre 1140-1144 au fost realizate ogivele permitand o deschidere mai ampla si a fost largit corul pentru a evita busculadele spre Sfintele Moaste. Edificiul a fost reconstruit dupa cele mai noi tehnici, vitraliile si mai ales cele doua circulare imense, rozetele, permitand o iluminare mai buna.
Intre 1231-1241 Pierre de Montreuil a realizat cele trei nave, transeptul si ferestrele inalte, dand basilicii aspectul actual. Restaurata in secolul al XIX-lea de Viollet-le-Duc, biserica a devenit si catedrala in 1966, respectiv sediu al episcopiei din dioceza.
De-a lungul anilor basilica a avut destinul strans legat de cel al regalitatii. Aici au fost inmormantati 42 de regi, 32 regine, 63 printi si printese si 10 persoane politice importante. De fapt, asezamantul este impartit in doua parti distincte. Prima este un loc de inchinaciune in care, intr-o absida sunt expuse si cateva mantii si coroane regale, iar a doua este un veritabil cimitir aflat in spatele unui grilaj metalic.
Printre mormintele de aici remarcabil este cel al lui Henric al II-lea si al Catherinei de Medicis, o lucrare monumentala realizata intre 1560-1573, din materiale de culori diferite, impodobita cu ingeri, opera a sculptorului Germain Pilon.
Multe morminte ni-i infatiseaza pe regi alaturi de familiile lor si, in 1830 a fost ridicata o statuie reprezentandu-i pe Ludovic al XVI-lea si Maria Antoinetta rugandu-se. Statuia a fost comandata de Ludovic al XVIII-lea cu ocazia aducerii in basilica a ramasitelor pamantesti intr-un cavou special amenajat in 1824.
Multimea monumentelor funerare, marile compozitii sculpturale constituie o colectie unica, asociind arta cu credinta in cele vesnice.
IRINA STOICA
Comentarii