Putini, foarte putini, sunt cei care, pasind in Istanbul, orasul de pe doua continente, sa nu doreasca sa admire acea minune a arhitecturii bizantine, eleganta si impunatoarea constructie, cunoscuta in toata lumea sub numele de Sfanta Sofia. Inaltarea acestui monument a inceput in timpul lui Constantin I (intre anii 324-327) si a fost terminata in anul 360 in timpul domniei lui Constantin al II-lea. Initial s-a numit Megali Eklesia (Biserica Mare), dar apoi a primit, in secolul al V-lea, numele de Sfanta Sofia (Sfanta Intelepciune). Biserica inceputa de Constantin I avea forma unui asezamant latin cu cinci naosuri si coloane traditionale.
Distrusa in jurul anului 404 de un incendiu, a fost refacuta in intregime de Theodosius al II-lea care a apelat in acest scop la serviciile arhitectului Rufus. Din anul 415 au inceput sa se desfasoare aici servicii religioase dar si acest monument a fost victima unui incendiu devastator, in timpul revoltei populare de la Niceea. Se stie ca avea tot forma unei bazilici traditionale cu coloane, tavan de lemn si ziduri din piatra. Daca din prima bazilica nu a mai ramas nimic pana in zilele noastre, ruinele celei de a doua au fost dezvelite cu ocazia sapaturilor arheologice din 1936.
Cea de a treia biserica, pastrata pana in zilele noastre, a fost inaltata de imparatul Iustinian (527-565). Constructia, condusa de arhitectii Isidor din Millet si Anthemius din Tralles, s-a desfasurat intre anii 532-537 si au fost solicitate din intregul imperiu coloane, capiteluri, pietre si diverse tipuri de marmura. Catedrala a fost inaugurata la 24 decembrie 537 si era in conceptia crestina o imagine miniaturala a cosmosului fiind acoperita cu o cupola semisferica. Biserica, asa cum s-a pastrat pana in zilele noastre, are o forma dreptunghiulara cu o latime de 69,50 metri si o lungime de 73,50 metri. Este considerata a treia (dupa alti cercetatori a patra), ca marime din lume.
Este o constructie cu trei nave acoperita cu o cupola centrala la o inaltime de 55,60 metri de la podea, sprijinita pe pandantive mentinute de patru arcuri mari. Din nefericire din cauza reparatiilor succesive realizate de-a lungul anilor, cupola nu mai este perfect circulara ci este aproape eliptica avand diametrele de 31,87 metri si 30,87 metri. Dupa 22 de ani de la inaugurare, in timpul unui cutremur, cupola s-a prabusit distrugand si altarul si alte piese din jur. A fost reconstruita de Isodorus cel Tanar, nepotul lui Isidor din Milet. A fost inaltata cu 7 metri si au fost construite structuri de sustinere.
Catedrala a fost resfintita la 24 decembrie 562 de patriarhul Eulhyhus in prezenta lui Justinian. Asezamantul a avut nevoie si de alte reparatii in timpul domniei lui Basileus I (867-886) cand au fost acoperite crapaturile cupolei, iar in urma cutremurului din 989, cand cupola a fost distrusa in mare parte in vest, imparatul Basileus al II-lea (1025-1028) l-a insarcinat pe arhitectul Trinidad cu refacerea ei.
In 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de turci, Sultanul Mehmet al II-lea (Mahomed al II-lea) Cuceritorul a ordonat reparatia edificiului, pe care l-a transformat in moschee. In timp, in jurul ei au fost ridicate patru minarete. Mozaicurile figurative au fost acoperite cu tencuiala iar peste compozitia „Iisus Pantocrator” de pe cupola a fost realizata o caligrafie orientala, opera a vestitului Kozaskor Mustafa Izzet Efendi.
In 1847-1849 edificiul a fost din nou restaurat de arhitectul elvetian Gaspare Fossati, angajat de sultanul Abdul Mezid. In 1935, presedintele Turciei, Kemal Atatürk, a declarat-o muzeu, oferind vizitatorului nu doar splendori din piatra si admirabile fresce si mozaicuri ci si o oaza de liniste in mijlocul vechiului oras.
IRINA STOICA
Comentarii