Continuam, in numarul de astazi, prezentarea veritabilei panoplii de femei cu care Iosif Broz Tito a avut, de-a lungul vietii, relatii nu tocmai „tovarasesti”. Vom vedea ca maturizarea politica a comunistului croat se va produce pe fondul unui erotism despre care, evident, gazetele din vremea lui, n-au suflat o vorba, pentru ca ar fi distrus imaginea de demiurg a „tovarasului Tito”…
In 1936, in plina teroare stalinista, Tito se afla la Moscova si lucreaza in cadrul Comintern. Aici o cunoaste pe Elsa Gerlach, o activista bolsevica frumoasa, dar cu inima de gheata, care, initial, nu-l poate suferi, gasindu-l prea „burghez” pentru un comunist adevarat, din cauza pasiunii sale pentru lux (Tito fusese reclamat ca ar consuma prea mult curent electric si apa calda la hotelul unde era cazat!) Dar sarmul lui Tito ii vine in cele din urma de hac tinerei femei si aceasta se indragosteste de el si ii cere sa o ia de sotie. Tito era inca insurat cu Pelaghia si, pentru a nu fi acuzat de bigamie, dar, in acelasi timp, pentru ca nu putea gasi o justificare a refuzului sau, alege calea deja stiuta: fuge, lasand in urma o femeie insarcinata care, dupa ce va da nastere unui fiu, Viktor Gerlach, va fi arestata de NKVD si va disparea pentru totdeauna. Intuind primejdia iminenta, Tito se refugiaza la Paris, unde cuceririle sentimentale isi urmeaza cursul.
O cunoaste pe Jeanne Coitier, o frumoasa vaduva, pe care o minte ca are o slujba banoasa: de fapt, isi castiga banii jucand noapte de noapte la cazinoul detinut de o emigranta rusoaica, Matveieva. Jeanne are o fata din prima casatorie, dar Tito ii mai daruieste un fiu, Olivier Coitier, nascut la Paris, in 1938, si care va deveni expert in fizica nucleara. La cazinou intalneste o turcoaica plina de nuri si foarte bogata, Zuhra Reuf, cu care se va casatori, la Paris, imediat ce o paraseste, fara nici o remuscare, pe Jeanne. In iulie 1938, pleaca in luna de miere in Turcia si apoi se implica in afacerile cu minereu si matase ale socrului sau, dar, dandu-si seama ca nu are nici un fel de talent negustoresc, se gandeste sa intre iarasi in politica. O va parasi pe Zuhra, care-i va naste, dupa cateva luni, un fiu, Izet Reuf, ce traieste inca la Istanbul.
Revenit la Paris, are o relatie cu Herta Haas, o comunista devotata, care il divineaza insa pe Tito mai mult decat pe Lenin! Ea ii va darui un fiu, Aleksander Misa Broz, nascut la Zagreb. In 1940, aflat in Iugoslavia in calitate de lider al Partidului Comunist, in ilegalitate, Tito duce o viata de proscris. Invadarea tarii de catre nazisti va fi sansa vietii lui: curand se impune ca li-der al miscarii de partizani. Herta il urmareste ca o umbra. Dar pentru el, aceasta femeie este deja istorie, pentru ca in viata lui a patruns „iubirea vietii”: Davorjanka Paunovici.
Iubirea vieþii – Davorjanka
Davorjanka este angajata, initial, ca secretara a lui Tito si il insoteste in numeroase misiuni incredintate de partid. Cand tanara ramane insarcinata, Tito se infurie si ii cere sa avorteze, pentru ca o asemenea „problema” este tocmai ce ii lipsea. Dar Davorjanka vrea neaparat sa aduca pe lume copilul si nu se lasa convinsa de insistentele lui. O familie din Foca il adopta pe micut, dar deja ceilalti lideri ai partidului au aflat „secretul” si comportamentul „tovarasului Tito” devine subiectul unei sedinte a Comitetului Central.
Vizibil marcat, Tito se ridica in fata adunarii si, cu lacrimi in ochi, marturiseste: „Pedepsiti-ma, dar nu pot trai fara ea!” Camarazii sai se lasa impresionati si il pun sa jure ca se va casatori cu Davorjanka imediat dupa incheierea razboiului. Tanara ii va sta mereu alaturi, pe tot parcursul conflictului, in ciuda degradarii continue a sanatatii ei. In cele din urma, tuberculoza o va rapune, la 1 mai 1948. La funeraliile sale, Tito va rosti, langa sicriu: „Ai fost cea mai mare iubire a vietii mele”. Fiul lor, Slavisa Paunovici, traieste inca la Belgrad.
Dupa moartea Davorjankai, Tito a cunoscut o profunda depresie si luni in sir a stat inchis in luxoasa lui resedinta, Casa Alba din Belgrad. Putini apropiati aveau acces la el si tuturor le spunea: in viata lui nu va mai exista nici o alta femeie. Si totusi, atunci cand un camarad din Rezistenta, Ivan Kraievici, ii face cunostinta cu o tanara de 25 de ani, liderul iugoslav simte ca inima incepe iarasi sa-i palpite. Curand, isi da seama ca aceasta femeie voluntara si darza este exact ce-i trebuie. Dupa ce o puternica criza biliara aproape il rapune, Tito, aflat in convalescenta, ii promite noii sale iubite ca o va lua de sotie. Si de aceasta data nu va mai fugi din fata altarului…
Jovanka: un bãrbat in fustã
Jovanka Broz este o Prima Doamna care face cinste acestei functii si, in ciuda varstei fragede, demonstreaza o maturitate uluitoare. Tito este bucuros sa-i lase in seama grijile administratiei, sarcina de care ea se achita cu brio. Si Jovanka, spre deosebire de alte femei din viata lui, stie ca sotul ei are nevoie, mai mult de orice, de trei lucruri: sa traiasca in lux, sa domine si sa devina un conducator tot mai priceput. Evident, Tito nu este un lider comunist scortos si dogmatic, ca atatia altii din blocul comunist, ci mai curand un dandy occidental: ii place sa vaneze, sa calareasca, sa cultive portocale si sa gateasca. In orice, Jovanka este mana lui dreapta si ei ii destainuie toate planurile lui politice, toate temerile si sperantele lui. Femeia are grija de cele 40 de resedinte ale lui Tito, raspandite in toata Iugoslavia si tine o contabilitate stricta. De asemenea, stie permanent starea iahtului prezindential Galeb si a trenului special, „Trenul Albastru”, cu care calatoreste presedintele si care este dotat mai ceva ca-n filmele cu James Bond.
Cand Branko Mikulici propune ca Tito sa fie ales presedinte pe viata, in 1971, Jovanka este prima care se ridica si aplauda sugestia. Orasele incep sa poarte numele conducatorului idolatrizat, apar timbre si monede de aur cu efigia lui, iar Tito se impune ca un lider al miscarii de nealiniere, avand-o langa el pe frumoasa si tot mai dolofana Jovanka. Aceasta este un veritabil „maestru de ceremonii”: organizeaza securitatea vizitelor, alcatuieste meniul si decide cine sa fie invitat la dineuri si cine nu, in functie de simpatiile personale…
In acest timp, economia iugoslava intra insa in deriva, iar Tito, tot mai detasat de politica interna si convins ca are de jucat un rol de seama pe scena internationala, lasa tara in seama Jovankai. Acest lucru ii nemultumeste atat pe camarazii sai din miscarea de partizani cat si pe tinerii tehnocrati iugoslavi, care decid sa recurga la o strategema: il sperie pe presedinte ca Jovanka si generalul Djoko Iovanovici pregatesc o lovitura de stat.
Planul reuseste: femeia este arestata la domiciliu, iar generalul destituit. In aprilie 1975, Tito paraseste resedinta oficiala din Belgrad si se muta la Beli Dvor. Se pare ca in ultimii lui trei ani de viata n-ar mai fi vazut-o niciodata pe sotia sa, singura legatura fiind buchetul de flori pe care galantul Tito i-l trimitea, de ziua ei, in fiecare an. Abia la funeraliile presedintelui, in mai 1980, ea avea sa apara iarasi in public, fiind ulterior iarasi arestata la domiciliu. Singura dintre marile iubiri ale lui Tito aflata inca in viata, Jovanka traieste la Belgrad, rememorand, in singuratatea modestului sau apartament, amintirile frumosilor ani traiti alaturi de inepuizabilul „amant slav” Iosif Broz…
GABRIEL TUDOR
Comentarii