Se stie ca pe 24 octombrie 1991, generalul Nikolai Alexeevici Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB (Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnosti), a pus, oficial, la dispozitia Asociatiei Ufologice Unionale din URSS (presedinte Pavel Popovici), documente, insumand 127 de pagini, avand titlul "Cazuri de observare a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990".
Documentele erau copii ale rapoartelor primite de la persoane particulare sau de la diverse agentii, in majoritatea lor, de la piloti militari sau de la personalul aeroporturilor, ori erau transcrieri de pe banda de magnetofon ale unor conversatii. Unele documente erau scrise de mana, altele erau dactilografiate. Existau si numeroase schite. Documentele se refereau la semnalari de obiecte zburatoare care n-au putut fi explicate nici ca fenomene naturale nici ca rezultat al activitatii umane. Formele acestor obiecte (disc, trabuc etc.), dimensiunile, luminile insotitoare, manevrele, viteza, influenta asupra motoarelor etc corespundeau foarte bine cu cele semnalate in alte zone de pe glob, de pilda cu cele din documentele Blue Book.
Un interviu special
In iunie 2007 jurnalistul Alexei Egorov a reusit sa realizeze, pentru canalul de televiziune NTV, unul dintre cele mai mari din Rusia, un interviu despre acest subiect, chiar cu generalul Sciam, aflat acum in retragere. Dupa un timp, interviul transcris a ajuns la ufologul Philip Mantle, directorul asociatiei de profil BUFORA din Marea Britanie, unde a fost tradus si apoi postat pe net cu permisiunea retelei NTV. De aici am preluat-o in rezumat, spre informarea cititorilor revistei Magazin. Generalul Sciam, nascut in 1940, a lucrat in KGB din 1966 pana in 1992, fiind implicat mai ales in proiecte tehnice si stiintifice. Dupa 1992 a ocupat diferite posturi in mediul privat.
In interviu, Sciam arata ca subiectul OZN-urilor a aparut in URSS in anii 70. S-a dat un decret al Guvernului si al Comitetului Central al Partidului Comunist, care stipula necesitatea cercetarii fenomenului. Toate agentiile militarizate, tinand de KGB, de Ministerul Apararii, de Ministerul de Interne si de granicieri, urmau sa raporteze la "centru" detalii despre eventuale incidente de tip OZN. Trebuia descris ce anume au vazut martorii, ce au simtit, ca si imprejurarile in care s-au petrecut lucrurile. Treptat s-a adunat o cantitate importanta de materialele. Prin acelasi decret, cateva institutii academice erau obligate sa ia masuri pentru a cerceta, pentru fiecare incident, fenomenele observate si efectele lor, in vederea formularii unei concluzii. Principala organizatie care se ocupa de toate acestea, in cadrul Academiei de stiinte, era Institutul de Studii Spatiale. Cazurile interesante erau totdeauna investigate cu multa atentie. Experti, cercetatori, mergeau la locul incidentului, interogau martorii, luau probe de sol, efectuau diferite masuratori etc., dupa care, pe baza rezultatelor, se enunta concluzia. Aceasta activitate a fost continuata mai multi ani.
KGB-ul, in sine, nu a fost angajat in niciun fel in cercetarea incidentelor. Nu poseda un organism in acest sens. Se ocupa doar de colectarea, pastrarea si trimiterea periodica a materialelor la Institutul de Studii Spatiale, sau la alte departamente, depinzand si de felul evenimentului.
Intrebat daca a fost cineva interesat din conducerea URSS, poate chiar presedintele Brejnev, atunci cand s-au decis cercetarile, generalul Sciam a raspuns ca nu stie cine a avut initiativa acestor masuri. Poate a fost o comisie a industriei militare, poate ministerul de inginerie generala. Dar tot atat de bine propunerea putea porni chiar de la Academia de stiinte. Pe atunci subiectul incepuse sa fie dezbatut tot mai des in media. Guvernul si Partidul obisnuiau sa reactioneze intotdeauna in astfel de situatii. Ca raspuns s-au lansat programele Setka AN si Setka MO. De ce au fost numite astfel, nu interesa KGB-ul, la fel cum nu-l interesa nici ce anume se intampla in atmosfera superioara.
Rapoarte iesite din comun
La un moment dat, prin anii 1985-86, s-a facut un raport privind toate cazurile adunate pana atunci de pe teritoriul URSS. Circa 70% din toate observatiile au primit explicatii firesti, din punctul de vedere al stiintei "clasice". Majoritatea cazurilor au fost puse in legatura cu tehnologia aviatica, cu tehnologia rachetelor, cu lansarea de obiecte in spatiu, cu parti din racheta, de pilda primele trepte, care au cazut inapoi la sol, cu reintrarea in atmosfera a unor obiecte cosmice, cu dezastre aviatice, cataclisme naturale etc. Din restul de 30% jumatate puteau fi explicate in mai multe feluri, intrucat nu erau suficiente date si probe materiale pentru o concluzie certa. Generalul estima ca mai ramanea un rest de 10-15%, format din cazuri care nu puteau fi explicate in niciun fel.
In majoritatea acestor incidente, s-au observat lumini in diverse configuratii, dar au fost vazute si obiecte materiale, in forma de disc, de cilindru, sau ceva similar. Nu s-a putut explica ce anume erau aceste aparitii. Periodic se intensifica interesul populatiei pentru astfel de fenomene. Atunci veneau mereu si mereu aceleasi intrebari din partea jurnalistilor din toata lumea.
OZN-urile au parasit Rusia?
Sciam afirma ca documentele OZN din fosta URSS nu au fost niciodata secrete. El a ilustrat aceasta prin traseul hartiilor. Un cetatean vedea un fenomen luminos si scria un raport. Ofiterul de serviciu al unei institutii, sau al unui departament special, receptiona informatia, nota aceasta intr-un registru, si trimitea raportul la centru, atasandu-i o scrisoare insotitoare. In toate aceste operatii nu era niciun secret.
Pe de alta parte, in majoritatea cazurilor, explicatiile pentru astfel de cazuri se dovedeau a fi: teste, lansari, elicoptere, avioane… Spatiul din jurul Pamantului este plin de obiecte facute de mana omului, care reintra la un moment dat in straturile mai joase ale atmosferei. Apoi mai sunt fenomene meteorologice, cum ar fi mirajele. In privinta prabusirilor – se stie ca se intampla si dezastre, sunt chiar si avioane care se rup in zbor dupa care cad la sol. Cu alte cuvinte, sunt o multime de lucruri care, distorsionate, pot crea o lume ca in basmele cu zane, cu umanoizi si civilizatii nepamantene care ataca Pamantul. Generalul afirma ca el insusi, spre regretul sau, nu a intalnit in viata lui niciun fapt, eveniment sau ceva similar care sa-l faca sa afirme, cu o oarecare certitudine si credibilitate, ca s-ar fi datorat manifestarilor unei civilizatii extraterestre.
Sciam a adaugat ca se studiaza intens Universul, in cautarea tainelor sale, dar, in acelasi timp, se studiaza si omul. Exista o gama imensa de campuri electromagnetice cu diferite frecvente etc. Exista o aura in jurul corpului uman. Oamenii emit radiatii. Sunt si radiatii ori alte influente care vin din adancul Pamantului. Apoi este apa, substanta de baza a tot ce e viu, cu proprietati in buna parte necunoscute. Nu se poate exclude ca sunt situatii in care, supus unor inrauriri externe puternice, omul devine "inadecvat" unei observatii corecte.
Intrebat despre soarta documentelor OZN inmanate in 1991, generalul a relatat ca in urma cu doi-trei ani a avut o intalnire cu un grup de ufologi rusi care au recunoscut, cu regret si cu suparare, ca, figurat vorbind, acestea "au parasit Rusia". Persoane lipsite de scrupule, profitand de vidul legislativ si de incertitudinea care domnea peste tot, le-au instrainat, zice-se in schimbul a 500 de dolari…
Si in legatura cu anumite fotografii sau filme de OZN-uri, generalul Sciam ramane sceptic. El spunea ca acestea puteau reprezenta dispozitive elaborate pentru programul spatial sovietic. Au existat, la un moment dat, nenumarate proiecte, de pilda pentru punerea la punct a unor aparate care sa coboare pe suprafata planetelor Marte sau Venus. Aparatele aveau de multe ori forma sferica, optima pentru astfel de situatii. Toate programele spatiale erau precedate de proiecte militare. Au fost apoi si experimentele cu rachete intercontinentale. Treapta intai sau a doua se separa si cad la sol. Unele parti puteau avea forma de disc.
Daca in experimentele derulate avea loc un esec, toate fragmentele trebuiau adunate cu multa grija, pantru ca proiectantul sa poata stabili cauzele esecului. Aceste operatii erau indeplinite totdeauna de "unitati speciale", iar zona era inchisa pentru oricine altcineva.
Facand trimitere la un film din 1998 in care se prezenta un presupus OZN prabusit langa Sverdlovsk si autopsia unor omuleti recuperati din el, reporterul l-a intrebat pe generalul Sciam daca el ar fi fost informat in caz ca s-ar fi petrecut cu adevarat asa ceva. Generalul a raspuns ca fireste, deoarece un astfel de incident nu putea trece fara sa fie mentionat, dar el nu avea cunostinta de o astfel de prabusire sau autopsie.
Philip Mantle a publicat in 2006, impreuna cu Paul Stonehill, cartea Mysterious Sky – Soviet UFO Phenomenon, in care cititorul interesat poate gasi mult mai multe informatii privind fenomenul OZN in fosta Uniune Sovietica, in special in Rusia si Ucraina.
DAN D. FARCAS
Comentarii