In Neoliticul european se contureaza conceptia monumentalitatii. Apar constructii megalitice care sfideaza timpul, ale caror functii, cu unele exceptii, nu sunt clarificate. Impozanti si austeri, megalitii au rezistat, asa cum le era menirea, timpului. Aceste constructii erau, fara indoiala, considerate sacre, ipoteza asocierii lor cu destinatia funerara fiind agreata de unii specialisti. Configuratiile lor, dispunerea liniara sau in cercuri deschide insa perspectiva diverselor interpretari, una dintre acestea referindu-se la rolul lor ceremonial. Megalitii din Bretania, de pilda, au aparut incepand cu mileniul al V-lea i.Hr., unele constructii (morminte) fiind de tip tumulus (cel din Barnenez fiind cel mai mare mausoleu megalitic din Europa). Constructiile funerare tumulus din Irlanda, de pilda, constituie un sistem arhitectural complex, cu incinte concentrice prevazute cu dale care delimitau diferitele compartimente.
Din mileniul al IV-lea, megalitii tumulus s-au impus progresiv in nordul Europei si in jurul Marii Mediterane. Cele doua intrebari obsesive sunt cunoscute: "Cine le-a ridicat" si "De ce"? In orice societate, monumentele au o valoare simbolica, putand exprima intr-un mod emblematic apartenenta teritoriala sau afirma puterea politica sau religioasa.
Intregul flux tehnologic, incepand cu dislocarea blocurilor din carierele de piatra, transportul si cioplirea, continuand cu ridicarea lor (blocurile avand o greutate de pana la 320 tone), reprezenta rezultatul unor uriase eforturi colective si a unor tehnici bine puse la punct. Functia sociala a arhitecturii, cea de intarire a prestigiului proprietarului, ar putea fi dublata de cea religioasa, monumentele reprezentand o punte, o relatie a lumii tangibile cu cea a fortelor nevazute care guvernau lumea. Unii specialisti le considera bariere impotriva spiritelor malefice. O mare parte din megaliti prezinta gravuri sugerand teme legate de puterea masculina, de fertilitatea pamantului, de fauna sau arme.
Configuratia camerelor funerare este variabila in functie de locuri si epoci. Unele morminte (dolmene) ce asigura o legatura cu exteriorul, sunt prevazute cu un coridor care duce spre o camera sau spre camere compartimentate. Rangul celui inhumat este sugerat de valoarea si numarul obiectelor depuse: topoare fasonate, margele, figurine din ceramica etc.
Osemintele defunctilor incinerati erau asezate adesea in pozitie de fetus, altele erau doar grupate in functie de sex sau varsta, alaturi de vase de ceramica, obiecte din materiale pretioase, arme (ofrande, probabil).
In situl Carnac (Franta) orientarea aliniamentului megalitilor coincide cu rasaritul Soarelui in solstitiul de vara. Cat priveste complexul din Stonehenge (Marea Britanie), cercul de pietre ar fi fost orientat in functie de rasaritul Soarelui din timpul solstitiului de vara si iarna. Soarele, reprezentat in gravuri, a ocupat cu certitudine un loc important in contextul credintelor si al ceremoniilor (rolul astronomic atribuit de unii cercetatori nu mai este acreditat).
Monumentele megalitice din Malta, construite intre mileniul al
IV-lea si al XI-lea, au avut de asemenea un rol cultual, atestat de existenta unor altare, a unei statui (ale carei fragmente au fost reconstituite) reprezentand o zeitate feminina.
In timpul epocii de bronz, majoritatea societatilor europene incetea-za sa mai construiasca astfel de morminte. Nu acelasi lucru s-a intamplat in Europa de Est, in India, Coreea sau pe coastele Africii.
DORIN MARAN
Comentarii