Este o abilitate specifica delfinilor si liliecilor care-i ajuta sa-si gaseasca drumul prin intuneric. Se pare ca si oamenii pot folosi ecolocatia, si vom vedea, cum si cine poate sa o puna in aplicare. Partea interesanta este ca aceasta se poate invata si exersa. Termenul de ecolocatie se refera la capacitatea pe care unele mamifere marine, dar si liliecii, o poseda si care, le permit, la nevoie, mental, "sa vada" cu urechile prin receptionarea sunetelor si a ecourilor. Ecolocatia se produce prin emiterea unor unde sonore. Odata emise, acestea se lovesc de orice obstacol ce le iese in fata si se intorc la emitator. Cand liliecii ies la vanatoare, "animalele-tinta" emit sunete asemanatoare celor captate de un sonar, cu viteza si frecventa atat de mari incat pradatorii pot "auzi" chiar si zborul tantarilor. La fel si delfinii, apeleaza la aceeasi metoda pentru a-si gasi hrana.
Cercetatorii au descoperit ca, si in cazul persoanelor nevazatoare, la nivel cerebral, aria vizuala a cortexului devine inutilizabila. Cand acestia (orbii) apeleaza la un alt simt, (pipaitul sau auzul), pentru a inlocui perceptiile vizuale, cortexul devine activ, chiar daca la nivelul sau nu ajung imagini prin intermediul nervului optic. Interpretand undele sonore emise de obiectele din apropiere, o persoana antrenata in utilizarea ecolocatiei poate identifica obiectele sau le poate ocoli. Acea persoana emite, de obicei un sunet, foloseste bastonul sau scoate un sunet in cerul gurii cu limba, putandu-se astfel orienta prin interpretarea ecoului.
Radarul in varianta umana
Daca la animale acest simt (ecolocatia) functioneaza cu o precizie extraordinara, tulburatoare este constatarea cercetatorilor ca acest fantastic simt exista si la om. Pus in umbra de vaz – cel mai adesea folosit de noi – el a ramas neutilizat dar, undeva in memoria biologica a corpului, l-am pastrat intr-o forma destul de rudimentara, dar care, prin antrenament, poate fi dezvoltat. Faptul ca unii nevazatori folosesc cu succes ecolocatia se cunoaste de prin anii 1950, dar abia recent, acest mod de orientare – radarul in varianta umana – a inceput sa fie studiat cu mijloace performante de investigare. Rezultatele s-au dovedit absolut surprinzatoare. Cercetarile arata ca la persoanele care-si pierd vederea, creierul intra intr-un proces de reorganizare, in urma caruia anumite regiuni ale scoartei cerebrale pot capata functii noi.
Potrivit unui studiu publicat de o echipa de specialisti de la Universitatea Western Ontario, Canada, doua persoane nevazatoare care utilizeaza ecolocatia – emitand sunete, receptionand ecoul produs de acestea si procesand informatia pentru a deslusi caracteristicile lumii din jur – au o precizie ce i-a uluit pe cercetatori. Acestia pot spune daca au in fata un tufis, un zid, o masina sau un stalp de iluminat. Oamenii de stiinta sustin ca multi dintre nevazatori daca ar fi instruiti si ar exersa ecolocatia ar putea percepe lumea din jur cu o mare exactitate.
Zestrea biologica de baza
Incercand sa afle si sa inteleaga procesul, cercetatorii de la Universitatea Western au apelat la rezonanta magnetica functionala, o metoda de scanare a creierului unde poate fi urmarit in direct modul de functionare al unor regiuni cerebrale. Intrebarea pe care cercetatorii si-au pus-o era: Ce arie a creierului se activeaza in cazul unui nevazator care utilizeaza ecolocatia? Rezultatele au fost altele decat cele asteptate. Aria auditiva n-a fost deloc "impresionata", in schimb, aria cerebrala care a manifestat cea mai intensa activitate a fost cea vizuala. Cortexul vizual, acela unde are loc "traducerea" informatiilor primite de la nervii optici si unde se formeaza imaginile, in cazul oamenilor vazatori, tot acela a fost implicat si in orientarea cu ajutorul ecolocatiei. La ce concluzie au ajuns specialistii? Cortexul vizual poate functiona si altfel decat cum se stia pana acum, posedand informatii de un tip diferit (nu doar pe cele vizuale).
Este un prim pas in intelegerea modului in care creierul dobandeste aceasta capacitate surprinzatoare, ce pare sa combine vazul si auzul intr-un singur simt extraordinar. Studiul ne sugereaza, intr-un mod general, ca omul are puteri nebanuite si ca zestrea biologica este de baza.
IOANA FLORIA
Comentarii