Un set de instrumente chirurgicale vechi de 600 de ani, descoperit într-un mormânt din China, reprezinta prima dovada chimica din lume a folosirii unui anestezic local cu aplicare topica, conform unui studiu publicat în revista Antiquity.
Folosit pentru amortirea pielii în procedurile chirurgicale, anestezicul era obtinut din planta extrem de toxica Aconitum carmichaelii. Cu toate acestea, planta toxica a fost probabil detoxificata mai întâi cu urina, printre altele.
„Acum sase secole, un chirurg din dinastia Ming a efectuat o operatie cu o foarfeca si o penseta de fier, iar astazi am citit urmele de medicament anestezic lasate pe acele instrumente folosind un fascicul de lumina laser”, a declarat într-un comunicat coautorul studiului, Congcang Zhao, arheolog la Universitatea de Nord-Vest din China.
În noul studiu, Zhao si colegii sai au analizat doua instrumente chirurgicale descoperite cu zeci de ani în urma într-un mormânt din perioada Dinastiei Ming (circa 1368-1644), apartinând lui Xia Quan din orasul Jiangyin, la aproximativ 150 de kilometri nord-vest de Shanghai.
Pe baza unei analize de fluorescenta cu raze X, o tehnica nedistructiva ce dezvaluie compozitia elementara a unui obiect, cercetatorii au stabilit ca foarfecele si pensetele erau ambele fabricate din fier. Apoi, la microscop, au selectat trei particule minuscule de reziduu de culoarea ruginii de pe instrumente, în speranta de a identifica urme de compusi organici.
Pentru a afla compozitia reziduului, cercetatorii au folosit spectroscopia micro-Raman, o tehnica în care un laser este directionat catre o proba, provocând împrastierea fotonilor probei. Modelul acestei împrastieri poate fi apoi analizat pentru a genera amprenta structurala a moleculelor din proba, transmite Live Science/ Agerpres.
Analiza spectroscopica Raman a celor doua instrumente chirurgicale a relevat prezenta gruparii functionale ciano, care se gaseste în cianura de hidrogen, precum si a componentelor organice ale uleiurilor si grasimilor. Luate împreuna, aceste rezultate au indicat „proprietati medicinale si potential anestezice pentru reziduuri”, au scris cercetatorii. „Toxina alcaloida aconitina este sugerata ca o componenta probabila a reziduurilor”, se arata în studiu. Aconitina se gaseste în plantele din genul Aconitum, originare din America de Nord, Europa si Asia. Cunoscute si sub denumirea de aconit, aconit de calugarita si acanit, aceste plante cu flori sunt extrem de otravitoare – dar au fost folosite si în medicina traditionala asiatica timp de secole, în principal pentru proprietatile lor analgezice.
Medicii din dinastia Ming stiau cum sa atenueze otrava plantelor, au scris cercetatorii, folosind substante acide precum boabele mung, otetul sau urina baietilor tineri pentru a detoxifia aconitul si a-l transforma într-o pulbere sau lichid anestezic.
„Medicii Ming foloseau instrumente chirurgicale din fier si controlau toxicitatea aconitinei prin aplicare topica, prescriptii compuse si controale procedurale stricte, demonstrând o capacitate practica de a echilibra potenta medicamentului cu siguranta pacientului”, a spus Zhao.
Instrumentele din fier vechi de 600 de ani erau probabil folosite în interventii chirurgicale minore, au remarcat cercetatorii. Mai întâi, practicianul aplica agentul anestezic pe zona, apoi folosea penseta pentru a tine pielea si foarfeca pentru a îndeparta stratul exterior.
Reziduuri anestezice erau prezente pe ambele instrumente si erau concentrate în zone functionale compatibile cu aplicarea în timpul interventiei chirurgicale. Este probabil ca anestezicul, în acest caz, sa fi fost în forma lichida. De asemenea, este posibil sa fi stropit instrumentele de fier si în cele din urma sa corodeze metalul.
Acestea sunt primele dovezi chimice directe ale anestezicelor pe instrumente chirurgicale stravechi. „Combinat cu înregistrarile prescriptiilor anestezice din textele medicale din timpul dinastiei Ming, studiul confirma faptul ca Aconitum era utilizat ca anestezic topic, aplicat în siguranta si cu precizie în timpul procedurilor chirurgicale”, a mai spus Zhao.
NICUSOR DINCA
Comentarii