Este o stare fiziologica periodica si reversibila, caracterizata prin suprimarea temporara a constientei. Chiar daca importanta somnului este considerata a fi foarte necesara, oamenii de stiinta înca nu cunosc cu exactitate de ce este atât de important pentru supravietuirea noastra. Etapele somnului au fost descrise pentru prima oara în 1937, de Alfred Lee Loomis, pionierul tehnicilor de înregistrare a activitatii electrice a creierului (electroencefalografia). Potrivit studiilor, exista somn superficial si somn profund.
Somnul superficial este numit si somn REM – (Rapid Eye Movement) si în aceasta etapa au loc miscari rapide ale globilor oculari, ba chiar si miscari ale musculaturii. Tot pe timpul somnului superficial se produc si visele. Somnul profund este numit si non-REM. Pe timpul noptii, fazele de somn REM si non-REM se succed, fiecare etapa având o durata de circa 90-110 min. În laboratoarele de stiinta cercetatorii studiaza somnul si tulburarile lui prin înregistrarea polisomnografiei, adica o înregistrare combinata a mai multor activitati (undele electrice ale creierului, cele produse de miscarile globilor oculari, activitatea electrica musculara si activitatea electrica a inimii).
Activare neuronala
„Daca somnul nu slujeste unei functii absolut vitale – spunea cândva renumitul cercetator al creierului, Allan Rechtschaffen – aceasta e cea mai mare greseala pe care evolutia a facut-o vreodata”. Teoria predominanta sustine ca somnul e cerut de creier. Cine n-are mintea mai limpede dupa un somn bun? Recent, un grup de cercetatori de la Harvard, condusi de Robert Stickgold, dupa ce au aplicat studentilor diferite teste de aptitudini, permitându-le sa atipeasca, au descoperit ca subiectii cu somn REM au avut performante mai bune la testele de recunoastere, pe când cei care au dormit un somn profund (non-REM)
s-au descurcat mai bine la memorare.
Alti cercetatori au ajuns la concluzia ca în timpul somnului creierul pare sa repete un model de activare neuronala survenit atunci când subiectul este treaz. Astfel de studii sugereaza ca una dintre functiile creierului ar putea fi consolidarea memoriei. Cercetari mai noi afirma ca somnul este starea reversibila caracterizata prin depresiunea sistemului de alerta si de mentinere a starii de veghe. Melatonina este hormonul secretat de glanda pineala care apare în timpul fazei întunecoase a ciclului lumina-întuneric. La om, nivelul melatoninei este esential în declansarea starii de somn. Acest nivel începe sa creasca seara târziu, ajungând la maxim între orele 24-02, apoi scade. Relatia între întuneric si secretia acestui hormon poate explica de ce ne simtim mai adormiti în timpul zilelor întunecoase de toamna sau de iarna.
Insomniac – gena care ne adoarme
De curând, oamenii de stiinta au identificat o gena, numita insomniac, cea care ar putea juca un rol important în a ne mentine adormiti. Echipa de cercetatori de la Universitatea Rockfeller sustine ca a descoperit de fapt, un mecanism cu totul nou prin care este reglat somnul. Specialistii cred ca gena functioneaza prin implicarea unei serii specifice de cai de descompunere a proteinelor din neuroni printr-un complex numit CUL3.
„Somnul este un comportament fundamental al tuturor animalelor si este putin înteles din punct de vedere stiintific. Acest studiu ne ofera câteva noi indicii despre cum este somnul controlat la nivelul molecular si s-ar putea dovedi util în întelegerea si tratarea tulburarilor de somn”, explica Nicholas Stavropoulus, coordonatorul studiului.
Animalele de laborator private de somn au murit. Nici oamenii nu pot trai fara somn. Un sondaj condus de American Cancer Society concluzioneaza faptul ca oamenii care dorm mai putin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rata a mortii cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obisnuit 7-8 ore. Chiar si cei care au dormit mai putin de 6 ore si, în general nu au avut probleme de sanatate, au avut o rata a mortii de 1,8 ori mai mare decât cei care au dormit orele „normale”.
IOANA FLORIA
Comentarii