Reproducem mai jos alte cateva dintre comentariile publicate, pe 12 iulie 2012, de jurnalistul de investigatie Dr. David Clarke, pe marginea celei de a noua transe de documente OZN desecretizate ale Ministerului Apararii din Regatul Unit. O preocupare a ministerului consta in posibilitatea ca OZN-urile semnalate sa fi fost avioane dintr-un proiect secret "prieten", care au patruns in spatiul aerian britanic, fara stirea Ministerului Apararii. In noiembrie 2005 Linda Unwin, oficialul responsabil cu rapoartele OZN de la minister, a atentionat oficialii de la serviciile de informatii ale armatei ca primeste inca cereri de revizuire a accidentului fatal, cu un elicopter Chinook, din 2 iunie 1994, de la capul Mull of Kintyre din Scotia, in care pilotii au fost acuzati de grava neglijenta. Ea arata ca "unii dintre cei ce fac campanie in acest sens sugereaza ca o posibila cauza putea fi prezenta unui OZN in zona" sau jetul lasat de un presupus hipersonic spion experimental american, numit Aurora.
Inca din anii 1992-1994 circulau zvonuri ca avionul Aurora ar opera de la baza aeriana Royal Air Force (RAF) Machrihanish, din peninsula scotiana Kintyre. Un raport neconfirmat, publicat in ziarul The Scotsman, in 1992, pretindea ca au fost vazute de controlorii de trafic aerian tinte de mare viteza parasind aeroportul iar rezidentii s-au plans de misterioase "boom"-uri sonice. In timp ce guvernul Regazului Unit nega oficial ca ar sti ceva de cauza acestor raportari, anunta in secret anumite ministere ca serviciile de informatii n-ar fi surprinse daca ar afla ca "Aurora" exista. Mentionam ca nici azi nu exista dovezi ca un avion cu acest nume ar fi fost vreodata construit.
Intr-un alt document, Hugh Caillard, ofiter de informatii al RAF, isi informeaza colegii ca el "nu a considerat niciodata ca OZN-urile sunt doar un rod al imaginatiei", avand in vedere propria experienta. In 1958, pe cand zbura deasupra teritoriului SUA, la 12.000 de metri altitudine, a vazut "un obiect iluminat stralucitor, mult mai sus de el". El a continuat "La vremea aceea, avioanele civile cu reactie nu incepusera inca sa zboare; eu am raportat fenomenul unui centru de control al traficului aerian, care a acceptat observatia mea de parca ar fi fost ceva aproape obisnuit". David Clarke comenta ca s-ar putea ca ofiterul britanic sa nu fi avut suficient acces la niste informatii secrete, intrucat, la vremea aceea firma Lockheed 'Skunk Works' din Burbank, California testa deja prototipul avionului spion U2, care putea zbura la 18000 metri altitudine, evitand sa fie observat de radarele sovietice ale timpului. Primele modele reflectau lumina soarelui, aparand ca "obiecte de foc" observatorilor dedesubt. S-a apreciat ca multe rapoarte OZN ale unor piloti din perioada respectiva au fost cauzate de acest prototip. Intrucat proiectul era strict secret, misiunile U2 erau facute in "tacere radio" si fara planuri de zbor. Aceasta a declansat in cateva randuri alerte de aparare in tari prietene, ducand chiar la ridicarea ocazionala de avioane pentru interceptarea "OZN-ului".
Rod al imaginatiei?
Intr-un alt dosar desecretizat se gaseste o informare, pregatita pentru Ministerul Apararii, in 1979, de ofiterul de informatii John Asteraki responsabil atunci cu OZN-urile, in vederea unei dezbateri pe aceasta tema in Camera Lorzilor. Asteraki se intreaba cum se face ca, intr-un Univers atat de mare, extraterestrii ar fi interesati sa viziteze "o planeta nesemnificativa (Pamantul) a unei stele neinteresante (Soarele)". El adauga ca, si daca exista extraterestri inteligenti, "Pamantul ar trebui sa se astepte sa fie vizitat poate o data la o mie de ani, chiar daca am presupune ca fiecare comunitate inteligenta face, sa zicem, zece lansari pe an".
Un alt dosar interesant contine un raspuns din 1965 trimis de Ministerul Apararii, la o cerere a Air Force din SUA, privind cazurile britanice OZN. Intre altele in acest raspuns scrie ca "politica noastra este sa minimalizam subiectul si sa evitam sa-i acordam o atentie exagerata". Drept rezultat, in Marea Britanie n-a existat niciodata o presiune politica pentru un studiu oficial, asa cum a fost in SUA proiectul Blue Book.
In 1995, biroul pentru OZN-uri din Ministerul Apararii a solicitat atasatului militar britanic al aerului de la Washington sa vada care este "linia in privinta OZN-urilor" a Departamentului american al Apararii. Documentul desecretizat acum spune ca "au fost intrebate diverse persoane (din comandamentul spatial) si raspunsul primit a fost mereu priviri goale". Iar pe pagina web a Departamentului Apararii scria ca SUA nu au niciun interes in rapoartele OZN. Atasatul noteaza ca aceasta politica "este consistenta cu a noastra, dar, in plus, descurajeaza politicos abordarile din partea publicului".
Fara prabusiri in acte
In ianuarie 1997, un functionar de la Oficiul de informatii militare, raspunzand la o cerere privind datele pe care Ministerul Apararii le-ar avea de la CIA, despre prabusirea de la Roswell (de la care se implineau atunci 50 de ani), ca si privitor la alte rapoarte privind "OZN-uri prabusite", afirma: "nu avem niciun fel de date privind pretinsul "incident Roswell" sau orice alta prabusire FAN/OZN nici in Regatul Unit, nici in SUA. Si nu am primit niciodata, pe cat putem determina din fisierele disponibile, nicio informare in acest sens de la nicio agentie SUA, inclusiv CIA".
Un alt document se refera la o interpelare facuta in Parlament, de catre Martin Redmond MP, care cerea sa i se comunice in cate ocazii organismele MI6 sau GCHQ (serviciile de comunicatii guvernamentale) au monitorizat investigatiile OZN, ceea ce s-a interpretat in sensul de "au urmarit oare agentiile activitatea ufologilor?". Interpelarea a dat nastere unui schimb intern de scrisori in care se afirma, de pilda, "nicio agentie nu efectueaza, de fapt, o asemenea activitate, desi GCHQ nu poate exclude o astfel de posibilitate". Ei au monitorizat, "in alte contexte, indivizi care au efectuat studii OZN". Parlamentarului i s-a raspuns ca guvernul nu comenteaza activitatea serviciilor de informatii si de securitate. Un alt document scoate la iveala faptul ca in 1997 "Ramura Speciala" (Special Branch) a devenit interesat de un ufolog obsedat de zvonurile privind o facilitate secreta de investigatii OZN, ascunsa intr-un complex subteran sub baza RAF Rudloe Manor din Wiltshire. In urma actiunilor sale, in randul amatorilor de teoria conspiratiei, baza a ajuns sa aiba faima ca ar fi echivalentul bazei militare secrete americane "Aria 51". "Ramura Speciala… nu crede ca el prezinta o amenintare speciala la adresa securitatii, dar exista riscul ca altii sa-l foloseasca in activitatile lor".
Un alt fisier contine o lunga informare, privind politica OZN, adresata prim-ministrului Tony Blair, ca urmare a scrisorii pe care acesta a primit-o de la ufologul Nick Redfern, autorul cartii conspirationiste A Covert Agenda. Ufologul solicita prim-ministrului "sa aiba in vedere punerea la dispozitia opiniei publice toate multele si variatele rapoarte OZN compilate de guvern" care pana acum au fost tinute departe de public. Cererea a sosit in timp ce guvernul Blair incepuse sa implementeze deja cartea alba privind libertatea de informare.
Fenomene necercetate
In octombrie 1996, prim-ministrul John Major raspundea unei interpelari venite din partea parlamentarului Martin Redmond, care intreba daca va lua o initiativa privind examinarea observatiilor OZN. Major a raspuns ca "guvernul nu planuieste sa aloce resurse pentru cercetarea unor fenomene extraterestre".
In noiembrie 1996, parlamentarul Martin Redmond a scris o scrisoare si ministrului apararii Michael Heseltine, intrebandu-l de ce RAF n-a ridicat un avion pentru a intercepta un OZN vazut de politisti in Skegness si Boston, din Lincolnshire, o observatie care se spune ca a fost confirmata de radare. In acelasi dosar apare investigatia detaliata a cazului, condusa de un ofiter RAF. Acesta a consultat Observatorul Regal de la Greenwich, care a spus ca luminile puteau fi stele stralucitoare si planeta Venus. Acelasi raport spune ca ecourile radar puteau fi cauzate de turnul bisericii din Boston…
Un val de observatii OZN si de extraterestri in West Wales, pe parcursul anului 1977, a tinut primele pagini ale tabloidelor, pana la a compara regiunea cu Triunghiul Bermudelor. Parlamentarul local, Nicholas Edwards, spunea ca a fost "inundat" cu rapoarte de la localnici, deci a solicitat Ministerului Apararii sa faca o investigatie. De pilda, el primise o scrisoare de la proprietara unui hotel care sustinea ca a vazut un obiect ca un dom aterizand "asa cum cade Luna" in spatele unui bunker al corpului de voluntari civili pentru aparare. Apoi au aparut "doi umanoizi fara fata", inalti si imbracati intr-un costum argintiu, care au efectuat niste masuratori. Ea a spus parlamentarului ca intamplarea a lasat-o intr-o stare de soc. Ministerul Apararii a cerut politiei RAF sa faca "o ancheta discreta" in zona, trimitand si un ofiter de la baza RAF Brawdy. Acesta a spus ulterior ca suspecteaza ca incidentul a fost regizat de un amator de farse, cu un costum de protectie argintiu, din cele utilizate la o rafinarie din apropiere.
O persoana din Spalding, Lincolnshire, care a raportat o intalnire OZN la politie, a avut parte, mai tarziu, de o vizita nocturna din partea a trei barbati inalti, imbracati in costume negre, care "pareau sa se miste fara zgomot", potrivit unui prieten care a asistat la scena in timp ce statea ascuns in toaleta de la parter. Cei trei au intrat fara probleme prin usa din spate, de unde au mers in dormitorul martorului, unde a avut loc o conversatie, continutul caruia prietenul acestuia nu l-a inteles. El spunea: "eram stana de piatra", stand incuiat in toaleta pana ce "oamenii in negru" au plecat, intr-un Jaguar (tot negru), la putin timp dupa aceea. Cand a fost intrebat mai tarziu, martorul OZN "nu-si mai amintea" sa fi vazut vreun OZN sau vreun "om in negru".
DAN D. FARCAS
Comentarii