Despre aceasta straveche arta care este dansul se stie, practic, dintotdeauna ca ajuta la deconectarea nervoasa, transmite o stare de optimism, de relaxare, chiar daca sa zicem ca din punct de vedere fizic consumul de energie sporit oboseste, lucru ce oricum nu trebuie privit ca fiind negativ. De curand, s-au descoperit o serie intreaga de alte virtuti terapeutice ale dansului, nebanuite. Vorbim despre un studiu realizat de suedeza Anna Duberg, profesoara de dans si kinetoterapeut, care a lucrat mai multi ani cu fete de varste intre 13 si 18 ani, scolarizate. Recrutate de o infirmiera, adolescentele aveau drept trasatura comuna exprimarea unei stari interioare de rau specifice varstei lor, prin tulburari psihosomatice recurente, precum durerile de cap, de spate, de stomac si de abdomen, si un sentiment de oboseala, de neliniste sau de deprimare. Rezultatele au fost peste asteptari.
Dintre fetele selectate, jumatate au fost incluse intr-un program de dans, celelalte servind drept grup-martor. Programul a inclus dans contemporan, african si jazz modern, de doua ori pe saptamana, timp de opt luni, mereu dupa acelasi ritual: 15 minute de incalzire, 40 de minute de dans efectiv, urmate de exercitii de extensii musculare, masaj si relaxare. De asemenea, fiecare sedinta a inclus un moment de exprimare libera, in cadrul caruia adolescentele isi puteau imagina coregrafii, scopul fiind de a le oferi fetelor prilejul de a-si evalua corpul intr-o maniera pozitiva. Periodic, ele aveau de raspuns la un chestionar legat, prin evaluarea personala, de starea lor de sanatate. La capatul celor opt luni de test, starea adolescentelor participante la programul de dans era considerabil mai buna in raport cu cea a grupului-martor, iar efectul pozitiv a persistat si dupa antrenamente, timp de cel putin un an. De altfel, 91% din totalul fetelor dansatoare au calificat participarea lor la programul Annei ca fiind "o experienta pozitiva".
Experimentul, mai degraba insolit, a relevat mai multe elemente importante legate de varsta adolescentei si tulburarile inerente pe care le aduce. Profesoara a pornit de la convingerea ca dansul intareste gandirea pozitiva si increderea in sine, in acelasi timp atenuand senzatiile negative si stresul, frecvente la aceasta varsta critica. Si alti cercetatori au apreciat relevanta testului, fiind de parere ca "aceasta activitate fizica a fost traita ca un moment de placere si destindere, fara presiunea scolii si ca o oportunitate de a-si face noi prieteni. Toate cele relevate lasa de intrevazut ca se poate pune la punct o terapie prin dans adaptata adolescentilor." Ideea de baza ar fi ca a dansa constituie un mijloc de a preveni, dar si de a trata tulburarile si depresiile atat de frecvente la varsta adolescentei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii