Cel mai mare oras din sudul Italiei, aflat la poalele Vezuviului, vestit pentru frumusetea golfului al carui nume il poarta, Napoli devine un adevarat simbol al minunilor pe care Domnul le-a semanat cu darnicie in acest colt de lume. Centrul istoric face parte, din 1995, din patrimoniul mondial UNESCO si cuprinde circa 150 de biserici, 30 de muzee, palate, parcuri, statui, fantani. Cea mai cunoscuta cladire a orasului este Castel Nuovo (Castelul Nou) ridicat intre 1279-1282. Constructia acestuia a inceput sub domnia lui Carol I de Anjou, planurile fiind realizate de arhitectul francez Pierre de Chaule. Datorita pozitiei sale strategice, a fost nu doar o fortareata ci si o resedinta pentru familia regala, care, intre zidurile ei, se simtea mai la adapost. Numit si Machio Angioino, a devenit in timpul domniei lui Robert de Anjou un important centru cultural, loc de intalnire a multor personalitati ale vremii printre care Giotto, Petrarca, Boccaccio.
In 1442 in timpul dinastiei aragoneze, Alfonso al V-lea modifica fortareata pe care, ca si predecesorii sai si-o dorea cat mai sigura, aceasta siguranta fiindu-i conferita prin masivitate. Lucrarile au fost incredintate arhitectului catalan Giullem Sagrero care a desavarsit fortareata cu cinci turnuri. La poarta principala ii este adaugat un arc de triumf, pentru a sarbatori intrarea regelui in Napoli. Arcul a fost proiectat de Francesco Laurano iar decoratiile au fost executate de Pietro din Milano si Guilem Sagrera.
Castelul pastreaza si o multime de legende. Una dintre acestea spune ca desi arcul triumfal al romanilor era o constructie de sine statatoare, Alfonso de Aragon s-a temut ca arcul sau va fi daramat de populatia ostila strainilor. De aceea a integrat arcul sau in zidurile negre ale constructiei. O incapere a palatului aminteste un episod asemanator cu unul din istoria noastra, din timpul lui Alexandru Lapusneanu. Intr-o sala din Castel Nuovo au fost invitati pentru o sarbatoare toti baronii care conspirasera impotriva lui Fernando I de Aragon. In timpul petrecerii usile s-au inchis, din porunca regelui, si toti baronii au fost arestati. Mai tarziu au fost executati.
Castelul a ramas resedinta regala pana in anul 1734, cand regele Carol al III-lea s-a mutat in noul palat regal ridicat in apropiere de fortareata. Castelul a fost scena a numeroase evenimente dramatice, fiind aflat permanent sub asediul piratilor sau al armatelor rivale. A fost cucerit o vreme chiar de regii maghiari si in castel este consemnata una dintre rarele abdicari ale unui papa care, satul de intrigi, a preferat sa traiasca departe de toate aceste nimicnicii ale vietii preferand un trai linistit de care insa nu a mai avut parte. Din vechiul castel al lui Carol I de Anjou s-a pastrat Capela Palatina, cu pereti de piatra. Acestia sunt impodobiti cu tablouri cu continut religios si semnaturi celebre: Luca Giordano, Matia Preti, Bernardo Cavalino, Paolo de Matteis si multe altele, cele mai vechi datand din secolul al XV-lea.
Vremurile agitate ale castelului sunt amintite de turnurile inalte, inconjurate in exterior de un sant de aparare. In interior, cea mai impresionanta este Sala Baronilor, inalta, folosita pentru reuniuni oficiale. Este impodobita cu arcade si ferestre cu dantelarii de piatra, elemente specifice stilului gotic. Una dintre portile de bronz, bogat decorate, are infipta in ea o ghiulea de tun ca dovada a luptelor de odinioara. In prezent castelul gazduieste Muzeul Municipal.
IRINA STOICA
Comentarii