Pasii de dans au fost creati cu multa minutiozitate si aplecare spre ceea ce incepea sa se contureze a fi. La inceputuri, prin salile de bal, dansul se desfasura mai ales in grupuri si, foarte rar, in perechi. Ba mai mult, in timpul dansului nu se permitea atingerea dintre barbati si femei.
Originea Valsului Vienez
Primul stramos al valsului il descoperim prin anul 1520, cand in Germania a aparut "Dreher-ul, pentru ca, mai apoi, Austria si Franta sa inventeze propriile forme de proto-vals, "Weller-ul", in 1580 si "Nizzarda", in 1590. La inceputul secolului al XVII-lea, in Italia si in Franta, tari care dictau practic moda dansului, au existat multe discrepante intre manierele de dans folosite la balurile de la curtile regale si cele utilizate de popor. Cea mai mare diferenta se refera la pozitia din timpul dansului. Astfel, la balurile nobiliare, barbatul tinea partenera in dreapta sa (pe stanga statea sabia), iar mainile, erau pozitionate la fel cum sunt folosite astazi in competitiile de dans. Cercetatorii considera ca valsul este primul dans care s-a desfasurat in pozitie inchisa. La petrecerile populare, oamenii de rand, adoptau un alt gen de pozitie inchisa, in care barbatul tinea fata la stanga sa, cu mainile pe talie iar aceasta punea mana dreapta pe umarul partenerului, ridicandu-si fusta cu mana stanga, atunci cand era ridicata in aer de barbat, in timpul intoarcerii.
In 1670 a fost compusa prima melodie de vals "O du lieber Augustin", iar pe 17 noiembrie 1766 era pusa in scena "Una cosa rara", pe muzica de Vals. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, odata cu aparitia pantofilor rosii si a salilor de bal luxoase (celebra Apollo care putea gazdui 3000 de perechi de dansatori), acest gen de dans a capatat noi valente. Insasi curtea regilor de Habsburg a adoptat acest dans, sub o forma mai rafinata si mai apropiata de ceea ce cunoastem astazi, desi, puritanii vremii continuau sa-l considere indecent si scandalos. Referiri la aceasta forma de Vals, pot fi gasite in corespondenta lui Mozart.
In Franta, incepand cu anul 1810, Valsul a devenit atat de cunoscut, incat chiar Napoleon l-a invatat, pentru a o impresiona pe Marie Louise, logodnica sa. Dar nici Anglia nu s-a lasat mai prejos, chiar daca a trezit animozitati. Primele atestari documentare dateaza din anul 1814, cand contesa Lieven, sotia ambasadorului rus, a dansat Vals la Almack, provocand stupoare in randurile celor de fata. Consacrarea insa a venit un an mai tarziu, cand insusi imparatul Alexandru al Rusiei, printesa Esterhazy si lordul Palmertson au valsat in aceeasi locatie. Incetul cu incetul, detractorii Valsului au fost adusi la tacere iar dupa ce compozitori de renume ca Johann Strauss senior care a scris Marsul Radetsky si Johann Strauss junior, "Dunarea Albastra", Valsul a devenit ceva foarte elegant, muzica fiind interpretata de orchestre complexe. Din cauza ritmului alert a Valsului Vienez, destul de pretentios si greu de urmarit de dansatorii obisnuiti, compozitorii au inceput a scrie muzica de Vals mai lenta, mai accesibila.
Valsul Lent
In 1870, in Statele Unite a aparut o forma noua a Valsului Vienez, cunoscuta sub numele de "Boston", acesta fiind la originea Valsului Englez, cunoscut in zilele noastre sub denumirea de Vals Lent. Desi Boston-ul a disparut odata cu sfarsitul Primului Razboi Mondial, el este unanim recunoscut ca precursor al Valsului de stil international, Valsul Lent. Un rol important in dezvoltarea Valsului Lent l-au avut Josephine Bradley si Victor Silvester dar si perechea de dansatori Maxwell Stewart si Pat Sykes (campioni ai Angliei la dans). Un dans cu farmec aparte, interesant de executat dar si de privit.
IOANA FLORIA
Comentarii