Indelungata si acerba rivalitate maritima dintre Marea Britanie si Spania pentru controlul "coloniilor de peste mari" a cunoscut o etapa de profunda criza prin asediul Gibraltarului. Aceasta locatie din sud-estul extrem al Peninsulei Iberice permitea ocupantilor sa aiba un punct strategic al navigatiei pe Mediterana. De aceea a avut un istoric foarte agitat care, putem spune, a culminat cu ceea ce istoricii numesc "Marele asediu al Gibratarului" dintre 1778 si 1783.
Succesul strategilor britanici
Gibraltarul a fost al vizigotilor, apoi al maurilor si, din secolul XV, al Spaniei. Dar in anul 1704, in timpul Razboiului de succesiune al Spaniei, o alianta britanico-olandeza a capturat "Strategica Stanca". Prin Tratatul de la Utrecht din 1713, Gibraltarul trece doar in posesia Marii Britanii si de atunci spaniolii au incercat mereu sa recupereze acel teritoriu. Dupa un asediu ratat in 1727, doua tari au fost gata sa-si uneasca fortele pentru a-i indeparta de britanici. Franta, care avea si ea ceva de impartit cu Coroana britanica (teritorii in America de Nord si in Indiile de Vest), a facut o alianta cu Spania (vechiul dusman) prin Tratatul de la Aranjuez, in 1779. Ambele tabere voiau sa profite de angajarea Marii Britanii in Razboiul de Independenta al SUA (1775-1783).
Prilejul era excelent pentru spanioli, pentru ca numarul soldatilor era net superior celor britanici ramasi sa pazeasca cetatea Gibraltarului. Astfel in prima faza a asediului, in 1779, Franta si Spania au realizat prin flotele lor o blocada dinspre mare a "Strategicei Stanci" si nu au uitat nici posibilitatea de aprovizionare a asediatilor de pe uscat. Au facut forturi si garnizoane pentru a lasa sa plece doar copiii si bolnavii din cetate. Numai ca atacatorilor nu le-a mers planul, pentru ca au subestimat capacitatea de lupta pe mare a britanicilor. Astfel, amiralul George Rodney a capturat un convoi spaniol (1780) si apoi a invins flota spaniola stationata la Capul Sf. Vincent (sudul Portugaliei). Eroicul amiral a ajuns la Gibraltar cu provizii si peste o mie de ostasi, in primavara lui 1780.
A doua lovitura de maestru data asediatorilor a fost incursiunea ultrarapida a viceamiralului George Darby, in aprilie 1781, care a reusit sa treaca de flota spaniola din Golful Gibraltarului cu 29 de nave, care au asigurat din nou aprovizionarea garnizoanei britanice asediate. In consecinta, cele doua forte aliate s-au decis sa atace prin bombardare cetatea, sperand s-o distruga totalmente. Tactica infometarii nu dusese la nici un rezultat. Numai ca gigantica artilerie navala franco-spaniola si cea terestra s-a lovit de o inventie exceptionala a englezilor. Inginerul George Frederick Koeler inventase un tun care putea trage in jos, de la capatul unui plan inclinat. In consecinta, fortele aliate s-au vazut atacate de pe mare de rapidele nave engleze, iar dinspre cetate de un tun eficient pe care nu-l mai vazusera niciodata. In timpul ostilitatilor, britanicii nu uitau nici aprovizionarea, nici suplimentarea fortelor militare.
Consecinte istorice
In februarie 1783, asediul a incetat. Spania si Marea Britanie au inceput negocierile, dar britanicii au ramas cu Gibraltarul, iar spaniolii au primit Minorca si unele teritorii in Indiile de Vest. Importanta "Stancii Strategice" a crescut enorm o data cu deschiderea Canalului de Suez. Spaniolii au vrut mereu sa recapete "Stanca", dar nici Franco nu a reusit, iar populatia a votat pentru Coroana britanica.
PAUL IOAN
Comentarii