Sa nu ne pacalim: Cancerul bate SIDA

           Sperietoarea numarul unu în acest început de mileniu este SIDA. În România, deopotriva, mass-media acorda un spatiu suficient de larg problemei drogurilor.

           Sperietoarea numarul unu în acest început de mileniu este SIDA. În România, deopotriva, mass-media acorda un spatiu suficient de larg problemei drogurilor. Si nu e de condamnat, având în vedere pericolul pe care aceste doua flageluri le prezinta la ora actuala. Despre cancer în schimb se vorbeste din ce în ce mai rar, desi aceasta maladie face tot mai multe victime si, potrivit statisticilor, în anii viitori s-ar putea sa constituie principala cauza a mortalitatii generale.
           Pe glob, se înregistreaza anual aproximativ 8 milioane de decese prin cancer, cele mai multe având localizarea la plamâni (1,3 milioane), apoi la stomac (1 milion), la traseul aerodigestiv superior – mai ales la esofag (0,9 milioane), la ficat (0,7 milioane), intestin (0,6 milioane), sân (0,4 milioane), prostata (0,3 milioane), uter (0,3 milioane), pancreas (0,2 milioane), vezica urinara (0,2 milioane) etc.
           O realitate extrasa tot din datele statistice arata ca, din nefericire, în România durata medie de viata este cu aproximativ 7 ani mai scurta decât a populatiilor din tarile europene si ca, deocamdata, bolile cardiovasculare si cancerul sunt responsabile pentru mai mult de jumatate din numarul deceselor persoanelor de pâna la 64 de ani si pentru 85 la suta pentru cele care au depasit aceasta vârsta. În timp ce în majoritatea tarilor europene se estimeaza o crestere a cazurilor noi de cancer cu aproximativ 0,5-1 la suta pe an, în România incidenta cazurilor noi a crescut cu o rata medie de 3,6 la suta pe an.
          
           Depistare tardiva, risc major
          
           Într-un raport finalizat anul trecut de Comisia Nationala de Oncologie, se arata ca majoritatea românilor ajung la medic în stadiile terminale ale bolii, când vindecarea este aproape imposibila, când încercarea de prelungire a vietii prin diverse tipuri de tratamente este extrem de costisitoare si când mutilarea bolnavului prin extirparea organului afectat este singura varianta. Si asta în situatia în care progresul medicinii permite astazi, totusi, vindecarea fara sacrificarea organului afectat (în cancer de sân, laringian, al vezicii urinare sau al canalului anal), conditia fiind depistarea în stadii ale bolii mai putin avansate.
          
          Succese si insuccese
          
           Daca se face o comparatie cu ceea ce se întâmpla în urma cu 30 de ani, se poate spune fara nici o urma de îndoiala ca si în România, ca de altfel în întreaga lume, lupta împotriva cancerului a înregistrat numeroase victorii care îndreptatesc sperantele legate de vindecare. Daca acum trei decenii si jumatate, pacientii atinsi de aceasta maladie numai printr-o minune reuseau sa supravietuiasca, dar fara pre-tentii în privinta performantelor vietii pe care o duceau, în prezent, 10-12 la suta dintre bolnavii de cancer (evident negeneralizat) pot fi vindecati. Insa, pâna la urma, aceasta cifra nu este extrem de îmbucuratoare si asa se explica de ce însusi sistemul medical din tara noastra se declara nemultumit de rezultate, considerându-le nu prea vrednice de lauda.
          
          Punctele vulnerabile
          
           Cele mai evidente progrese s-au înregistrat în tratamentul cancerului gastric si al cancerului pielii (dovada ca mortalitatea datorata acestor boli este în continua regresie), în rest tendinta cresterii numarului deceselor cauzate de neoplasme cu alte localizari fiind alarmanta. În anul 1998, de exemplu, mortalitatea prin cancer în România a atins valoarea de 174,6 la suta de mii de locuitori. Cresterea numarului deceselor datorate unor tumori canceroase a fost evidentiata în special la barbati, cu preponderenta a celor din mediul urban, în ordine descrescatoare, orasele vulnerabile din acest punct de vedere fiind: Bucuresti, Arad, Mures, Botosani si Braila. Cel mai înalt nivel al mortalitatii la barbati a fost înregistrat în 1996, când au murit 5397 de persoane, majoritatea având cancer pulmonar (consecinta a fumatului). Pe locul 5 s-a situat cancerul hepatic, pe fondul tot mai accentuat al consumului de alcool. La modul general, în rândul femeilor s-a constatat o stagnare a ratei mortalitatii, dupa o usoara ascensiune din anii anteriori lui 1998. Cancerul de sân, cea mai frecventa îmbolnavire neoplazica la femei, a crescut de aproape trei ori în perioada 1959-1996, ajungând de la 5,4 la suta de mii de locuitori la 15,7 la suta de mii de locuitori, astfel încât la începutul anilor 1980 era considerata prima cauza de deces prin cancer în rândul populatiei de sex feminin. În prezent, „raportul de forte” se poate spune ca s-a schimbat; prima cauza generatoare de cancer generalizat la femei este neoplasmul de col uterin (depistat din nefericire abia în stadiile III si IV), dupa el plasându-se cel de sân. Diagnosticarea tardiva a maladiilor neoplazice de acest tip, având drept consecinte sansele mici de vindecare si implicit decesul, situeaza România pe primul loc în Europa si pe locul 4-5 în lume (dupa Mexic, Barbados si Costa Rica) la capitolul decese datorate cancerului în rândul populatiei de sex feminin.
          
           Cine ne poate apara?
          
           Cel mai bun aparator al sanatatii individuale este propria noastra per-soana. Cum? În primul rând, prin îndepartarea, pe cât posibil, a factorilor de risc: alimentatie dezechilibrata si nesanatoasa, viata dezordonata, stres, suprasolicitare, fumat, alcool, sedentarism, lipsa de atentie fata de cele mai mici semnale de alarma emise de corpul nostru, neglijarea controalelor medicale periodice, ignorarea pe termen lung a simptomelor de perturbare a sanatatii… Cu alte cuvinte, chiar daca adesea sfaturile medicilor, parerile specialistilor, rezultatele cercetatorilor par sa sune în urechile noastre a lozinci si reclame publicitare, e bine sa le acordam un oarecare credit si sa le încercam valabilitatea.