CI, UN POET TRAGIC

           Putini cititori din România au auzit sau citit poezia lui Predrag Bogdanovici Ci, scriitor nascut în Bjelina, Bosnia, în anul 1944, pe vremea când al doilea razboi mondial nu se terminase înca. Editura „Cogito” din Oradea a îndraznit sa publice la sfârsitul anului trecut o antologie din opera poetica a lui Ci, „Biblioteca ratacitoare”, la talmacirea româneasca contribuind un poet român de origine sârba, Ioan Flora, un poet sârb iubitor de limba si poezia româna, Adam Puslojici, precum si un critic literar, iubitor de literatura sârba, Razvan Voncu.

           Putini cititori din România au auzit sau citit poezia lui Predrag Bogdanovici Ci, scriitor nascut în Bjelina, Bosnia, în anul 1944, pe vremea când al doilea razboi mondial nu se terminase înca. Editura „Cogito” din Oradea a îndraznit sa publice la sfârsitul anului trecut o antologie din opera poetica a lui Ci, „Biblioteca ratacitoare”, la talmacirea româneasca contribuind un poet român de origine sârba, Ioan Flora, un poet sârb iubitor de limba si poezia româna, Adam Puslojici, precum si un critic literar, iubitor de literatura sârba, Razvan Voncu. Citind versurile lui Predrag Bogdanovici Ci am observat imediat lipsa elementului exotic pe care te-ai astepta sa-l întâlnesti în poezia care vine din Balcani. Limbajul poemelor sale nu este nici pestrit, nici exotic, nu preamareste poetica dezordinii si nici retorica amestecului cultural. Din magma clocotitoare a traditiei poetice sârbe, Ci a extras luciditatea si ironia, adevarurile esentiale si pe cele evanescente, cum spunea criticul literar Cedomir Mirkovici. Un poet profund dramatic, spune Mirkovici, un „stralucit exponent al echilibrului tragic” cum noteaza Razvan Voncu. Ce e mai dramatic decât arderea unei carti! Dupa avertismentul lui Ray Bradbury (în frumoasa povestire „Farenhait 451”), iata observatia lui Ci, într-un registru tragic: „Atâta timp cât ard cartile / sufletul patimeste / de moarte boleste / inima poporului // Fiecare carte distrusa / cere / o zi de doliu / o zi de amintire // Incendiatorul / sa ispaseasca /patruzeci de zile / sarutând copertile cartilor // Sau / nimeni / pâna la sfârsitul vietii lui / sa nu-i vorbeasca” (Ispasirea).
           În postfata volumului „Biblioteca ratacitoare”, Razvan Voncu vede o apropiere între poetul Ci si Bacovia, mai ales în ceea ce priveste „spectacolul existentei la limita si o retorica savanta a amânarii”. Un alt spirit românesc cu care Ci si-ar afla afinitatea ar fi Bacovia, de care îl apropie „atractia pentru mit ca forma de cunoastere revelatorie. Din alaturarea Bacovia-Blaga, spune Voncu, se poate trage concluzia expresionismului dominant în creatia lui Bogdanovici Ci, expresionism înteles ca ispita a adâncurilor… subconstientului si cautare a arhetipurilor mentale obscure”. Un poem care aduce aminte de „locuintele lacustre” ale lui Bacovia este „Înot prin biblioteca din Cetinje cu o carte în gura”, care poate fi considerat o adevarata arta poetica a lui Ci. O viziune de cosmar al bibliotecii inundate, simbolul livresc al Bibliotecii care ascunde subconstientul obscur, totul este în acest frumos poem: „Vad cum se apropie o mare-ncurcatura: / desfacându-se legaturile de cristal ale cuvintelor / trupurile cuvintelor s-au umflat / propozitiile sunt pline de noroi // si paragrafe mustind umfla / copertile cartilor // Înot prin biblioteca din Cetinje / cu o carte-n gura”.
           Prin „Biblioteca ratacitoare”, scrie Razvan Voncu, înca un poet important al literaturii sârbe patrunde în limba româna. Mai mult decât afirmarea unei prietenii literare între România si Iugoslavia, volumul de poezie al lui Predrag Bogdanovici Ci are darul si menirea de a ne scutura zdravan dintr-o prejudecata pe cât de comoda pe atât de paguboasa. Balcanii nu sunt doar spatiul lui Nastratin Hogea si al tiganilor fericiti, ci si un loc în care reflectia poetica despre conditia umana atinge limita ultima a fiintei, haosul primordial. Vitalitatea si polivalenta simbolica a acestui discurs liric (care aminteste despre vitalitatea si polivalenta muzicii lui Goran Bregovici) ne spune ceva despre marea arta care mai sta ascunsa în solul acestei parti de Europa, precum marile pungi de petrol, si care asteapta, e drept ca nu de putina vreme, sa fie descoperita si apoi extrasa.
          
          2) Inventatorii români sunt imbatabili!
          
          PAUL IOAN
          
           La incheierea celui de-al 29-lea Salon al Inventiilor de la Geneva, România s-a clasat pe locul intâi intre natiunile participante ca numar de premii obtinute, si pe locul doi ca numar de exponate. Din nou inventatorii nostri au fost la inaltime, impresionând prin diversitatea si ingeniozitatea noutatilor tehnico-stiintifice. Palmaresul românesc este exceptional. Toate cele 62 de inventii prezentate au fost premiate : 22 au primit medalii de aur, 18 medalii de argint si 22 medalii de bronz. Printre cele mai remarcate inventii autohtone s-au numarat:
           – un medicament pentru tratarea si prevenirea disfunctiilor sexuale, preparat numai din produse naturale (un echivalent al VIAGREI); n un rucsac multifunctional ce poate fi utilizat ca scaun, pat sau sezlong;
           – o bicicleta cu un angrenaj special, menit sa-i sporeasca viteza de deplasare.
           România a fost onorata si prin faptul ca i s-au decernat inca alte 4 premii speciale: Premiul Orasului Geneva, Premiul Ministerului Industriei, Cercetarii si Tehnologiei din Rusia, Premiul Asociatiei Inventatorilor din Portugalia si Premiul Inventatorilor din Republica Moldova. De asemenea, România a primit din partea organizatorilor si Medalia Expozitiei si Diploma Salonului Geneva 2001, „pentru contributie exceptionala si promovarea inventiilor”. Marele premiu al acestui Salon al Inventiilor a revenit unui spaniol, care a inventat un ghiveci mecanic; acesta poate ajuta radacinile plantei sa se dezvolte mai rapid. Competitia acestui an a reunit la Geneva inventatori din 44 de tari, de pe toate continentele.