La noi, aproape in exclusivitate, pirul este cunoscut ca o „buruiana rea”, din cauza rizomilor care impiedica realizarea normala a lucrarilor agricole. In medicina populara romaneasca insa, ca si la alte popoare, se recunoaste si se utilizeaza destul de frecvent virtutile terapeutice ale plantei si in special ale amintitei radacini. Rizomii se spala cu apa, se indeparteaza partile aeriene si radicelele, apoi se usuca si se taie in bucati de 5-6 cm lungime. In traditia de vindecare populara ceaiul de pir se bea contra indigestiei; decoctul rizomilor se lua ca diuretic.
La constipatie, se usca radacina de pir, se taia in bucati, se fierbea in apa si se consuma peste zi, pana le trecea afectiunea. In acest timp nu era voie sa se consume bauturi spirtoase. In unele zone ale tarii, rizomii de pir se fierbeau si decoctul obtinut se bea in loc de apa in timpul frigurilor, ca sa taie setea, deoarece se spunea ca daca bolnavul bea apa curata, sangele se preface in apa si da in ascita. Rizomul de pir se lua „plamadit” (adica macerat) in tuica in cazul ascitei. Contra hipertensiunii se bea de 3 ori pe zi cate o lingura inainte de masa de ceai preparat din pir, frunze de vasc si paducel.
Decoctul de pir are actiune diaforetica (provoaca transpiratia), depurativa, diuretica si antiinflamatorie a aparatului genito-urinar. Astfel, pirul trateaza afectiunile renale, lipsa urinarii, bolile vezicii urinare, cistitele, colicile renale, litiaza urinara, pielo-cistita si uretritele venerice. In general pirul se foloseste ca diuretic usor, eliminand uratii si clorurile (in caz de guta). Pirul are si o importanta actiune hipotensiva, dar de scurta durata, mai ales asupra tensiunii maxime (mai putin asupra minimei). Planta mareste circulatia prin artera renala si se sporeste diureza. De asemenea, se recomanda si in afectiunile digestive. Ea mareste secretia bilei (in dispepsia biliara), este usor laxativa si are eficacitate in induratia ficatului si a splinei.
In afectiunile respiratorii pirul trateaza bronsitele, gripa, raceala, rinita, starile virotice respiratorii si transpiratiile abundente. Pirul este recomandat si in dermatologie pentru tratarea celulitei, a dermatozelor, a disfunctiei glandelor sudoripare, a eczemelor cronice, a mancarimilor pielii si a psoriazisului. Nu in ultimul rand pirul trateaza si ascita, diabetul zaharat, edemele, hepatita si reumatismul.
Iata cateva moduri de preparare si de utilizare a remediilor din pir:
Infuzie: se pune o lingura de rizom la 200 ml apa clocotita, se acopera pentru 10 minute, dupa care se strecoara si se consuma 2-3 portii caldute pe zi. Este util si la colicile renale sau alte afectiuni renale.
Decoct 1 – se pun 3 linguri de planta la 1 litru de apa si se lasa sa fiarba 2-3 minute, apoi se arunca apa. Peste plantele ramase se pun 1,250 ml de apa si se lasa sa fiarba pana scade apa la un litru. Se strecoara si se consuma in cursul unei zile, in colici renale sau in afectiunile mentionate mai sus.
Decoct 2 – se pune o lingurita pulbere de rizom sau rizom uscat maruntit la 250 ml apa si se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi. Se indica in dischinezii biliare, bronsita, gripa, guta si obezitate.
Tinctura – se pun 50 g de planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se va tine timp de 15 zile dupa care se strecoara. Se va lua o cantitate de maximum 25 ml pe zi impartita in mai multe reprize.
Sirop – se fierb 20 g de radacini de pir in 250 ml apa, timp de 10 minute, dupa care se strecoara. Se pune din nou pe foc si se adauga 100 g de zahar. Se va fierbe transformandu-se in sirop prin fierberea inca 10 minute. Se toarna apoi in sticlute mici si se ia cate o lingura la 3 ore.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii