In a doua jumatate a secolului XIX, in vestul Americii de Sud a izbucnit un razboi intre statul Chile si aliatii Bolivia si Peru. Conflictul militar a debutat in anul 1879 si s-a finalizat astfel: in 1883 Chile si Peru au semnat un tratat de pace, iar in 1883 Chile si Bolivia au incheiat un armistitiu. Abia in 1904 Bolivia a semnat un tratat de pace cu Chile. La originea acestui razboi au stat interesele economice ale chilienilor – care au castigat teritorii noi, iar Bolivia a pierdut iesirea la oceanul Pacific.
Fostii prieteni devin dusmani
In conflictul militar pentru apararea Insulelor Chincha (1864-1866), pe care Coroana spaniola voia sa le ocupe, Peru, Chile, Bolivia si Ecuador au fost state aliate. In final, fiecare stat a reusit sa incheie un tratat de pace cu Spania. Dar pe masura ce treceau anii, veniturile acelor state au inceput sa scada, statul Chile intrand in criza economica. Situatia a fost ingreunata de tendinta guvernelor din Bolivia si Peru de a impune taxe companiilor chiliene care activau pe teritoriul lor. Mai mult, bolivienii amenintau cu nationalizarea proprietatilor companiilor respective, daca nu respectau noile reguli fiscale. Trebuie spus ca la radacina conflictului se afla comoara naturala numita salpetru, un azotat de potasiu folosit pe scara larga pentru obtinerea prafului de pusca (si a explozibililor) si pentru ingrasaminte agricole. In consecinta, acest razboi a mai fost numit si „Razboiul salpetrului”.
Initial, conflictul diplomatic si militar s-a produs intre Chile si Bolivia, atunci cand investitiile chiliene in regiunea Antofagasta (litoralul Pacificului de pe teritoriul Boliviei) au fost in pragul confiscarii. Dar Bolivia si Peru aveau un tratat secret de asistenta mutuala in caz de razboi. Chilienii au cerut peruvienilor sa fie mediatori neutri, iar bolivienii au cerut peruvienilor sa intre in razboi alaturi de ei… In aceste circumstante, statul Chile a declarat razboi ambelor tari, la 5 aprilie 1879. Desfasurarea ostilitatilor ne-a demonstrat de ce chilienii au fost atat de convinsi ca-si vor atinge scopurile economice. Cel mai bun argument a fost inzestrarea militara superioara a chilienilor, fapt pe care adversarii l-au neglijat.
O analiza a puterii militare a aratat ca dupa conflictul Insulelor Chincha, Chile s-a dotat cu arme (de la infanterie la artilerie), forta navala de razboi si personal calificat in mod sustinut, pe baza faptului ca acel stat a cunoscut o dezvoltare economica superioara celorlalte doua. Mai mult, chilienii au adoptat cea mai buna strategie de cucerire de noi teritorii evitand luptele in desertul Atacama si pe crestele Anzilor si executand blocade navale eficiente asupra Perului si Boliviei. Cele mai importante batalii au fost castigate de chilieni, care, in principal, au ocupat trei provincii ale statului Peru (avand mine de salpetru) si foarte importantul litoral al Pacificului detinut de Bolivia, cu exceptionala zona de minereuri Antofagasta. Nici astazi Bolivia nu mai are iesire la Pacific.
Dispute interminabile
Victoria statului Chile din „Razboiul Salpetrului” a determinat instaurarea unui climat de neincredere diplomatica si de dorinta de revansa. In mod incredibil, un aspect al acestui conflict a fost ideologia „superioritatii” etniei chilienilor fata de celelalte doua state. De asemenea, au izbucnit si conflicte intre popoarele indigene din acea zona zbuciumata a Americii de Sud. Intre 1873 si 1914, Chile a fost numita „Republica Salpetru”.
PAUL IOAN
Comentarii