Cea mai mare batalie navala din perioada Primului Razboi Mondial a fost Batalia Jutlandei din Marea Nordului, în apropierea coastelor Danemarcei (Jutland este peninsula acestei tari, care desparte Marea Nordului de Marea Baltica). Uriasa confruntare s-a desfasurat între „Grand Fleet” (Marea Flota) a Marinei Regale Britanice si „Hochseeflote” a Marinei Imperiale Germane. Flota britanica a fost sustinuta si de nave si echipamente canadiene si australiene. A fost o inclestare fara un învingator clar, dar istoria consemneaza ca germanii au obtinut doar victoria tactica, deoarece britanicii si-au mentinut controlul asupra Marii Nordului.
Cuirasatele domina lupta
Lupta navala denumita „Batalia pentru Jutland” (31 mai – 1 iunie 1916) s-a caracterizat în primul rând prin ciocnirile violente dintre cele mai puternice nave de razboi ale acelei perioade, si anume cuirasatele. Aceste teribile nave sunt mai mari decât crucisatoarele si decât distrugatoarele. Cuirasatele au un blindaj de otel important si poseda tunuri de mare calibru, ele reprezentând apogeul ingineriei navale de razboi. În Primul Razboi Mondial, tarile care voiau sa-si asigure controlul pe mare trebuiau sa investeasca în cuirasate. La „Batalia pentru Jutland”, britanicii si aliatii lor au participat cu 28 de cuirasate, contra 16 cuirasate germane. De asemenea, flota britanica a mai pus în actiune zeci de crucisatoare, distrugatoare, în total 151 de nave de lupta. Germanii au atacat cu doar 99 de nave de razboi, pe lânga cuirasate având si crucisatoare si 61 de torpiloare, în total Flota Imperiului German fiind inferioara numeric.
Marea miza a acestei batalii navale (unica în Marele Razboi, prin amploarea ei) a fost spargerea blocadei aliatilor care ameninta fortele germane sa ramâna fara aprovizionare atât militara, cât si pentru populatia civila. Între 1914 si 1919, aliatii au executat manevrele militare numite „Blocada Germaniei”. Si Marea Britanie, si Imperiul German depindeau de aprovizionarea cu alimente si materiale de razboi dinspre cele doua Americi. Din acest motiv, ambele puteri doreau sa realizeze blocada navala, însa superioritatea „Royal Navy” fata de „Kaiserliche Marine” a facut ca, în 1918, ministerul public al Germaniei sa anunte moartea prin înfometare a peste 700.000 de civili germani (suma corectata ulterior la 420.000 de persoane).
Flota britanica a fost condusa de amiralul Sir John Jellicoe, iar cea germana de viceamiralul Reinhard Scheer. Cu toata superioritatea britanica, erorile lui Jellicoe au permis flotei germane sa se retraga, partial, în bazele sale navale. Spargerea blocadei nu s-a produs, dar au murit peste 6.000 de aliati, în timp ce nemtii au pierdut 2.551 de oameni.
Supravietuitorul
Englezul Henry Allingham, „mecanic de avioane clasa I” în Marina Regala Britanica, a supravietuit bataliei pâna în anul 2009, când a murit la respectabila vârsta de 113 ani, fiind cel mai vechi veteran de razboi atestat cu documente din Marea Britanie. Tot din acea epoca a supravietuit si crucisatorul usor HMS „Caroline”, care a plutit pe ape pâna în 2013, andocat la Belfast, Irlanda de Nord… În Germania, Batalia pentru Jutland a fost sarbatorita ca o mare victorie.
PAUL IOAN
Comentarii