Cine are marea sansa de a poseda o carte ilustrata de magicianul francez al gravurilor Gustave Doré (1832-1883), are privilegiul de a asista la un magnific spectacol al unei fantezii artistice iesite din comun. Biblia si lucrari ale unor autori de prima marime precum Shakespeare, Dante Alighieri, Miguel de Cervantes, François Rabelais, Honoré de Balzac, La Fontaine, John Milton, Charles Perrault si multi altii si-au vazut personajele principale imaginate in chip magistral. Gustave Doré a fost artistul francez chemat sa realizeze albume si ilustratii in Germania, Anglia si Rusia. Este de mare notorietate albumul „Istoria pitoresca, dramatica si caricaturala a Sfintei Rusii”, pe care Doré l-a realizat ca autor si ilustrator in 1854.
Paul Gustave Louis Christophe Doré s-a nascut la Strasbourg, ca fiu al inginerului de poduri Jean-Philippe Doré. Inca de copil, Gustave adora sa citeasca publicatiile si cartile cu ilustratii generoase, care i-au aprins imaginatia si i-au scos la iveala talentul precoce la desen. Asa a inceput sa se remarce printre colegi ca desenator cu penita si caricaturist foarte inspirat. Vocatia il facea sa studieze oamenii de rand din piete si de pe strada si sa realizeze schite umoristice. Publicatiile locale au inceput sa-l solicite, si asa a debutat ca ilustrator si caricaturist, cu ciclul „Muncile lui Hercule”.
Sansa lui Doré a fost ca editorul parizian Charles Philipon sa-i remarce desenele si sa-l cheme in capitala Frantei pentru a urma liceul „Charlemagne” si a colabora la „Journal pour rire”, incepand cu 1848, pe cand avea doar 17 ani. Curand devine celebru atat in lumea artistica, cat si pentru marele public. El chiar este acceptat la Salonul din Paris (dedicat consacratilor)… O data cu trecerea anilor, Gustave Doré se simte atras si de pictura si sculptura, pe langa gravura in lemn in care a excelat. Astfel, dupa moartea sa, Henri Leblanc a publicat un catalog cu operele lui Doré, care continea 283 de acuarele, 133 picturi in ulei pe panza si 45 de sculpturi, pe langa cele peste 9.850 de ilustratii.
Primele dovezi ale unei imaginatii uluitoare au fost cele realizate pentru operele lui Rabelais si Dante. Din 1861 si pana in 1868 a lucrat la „Divina Comedie”. Printre multe altele, impresionant este modul cum Doré a vazut iubirea dintre Dante si Beatrice Portinari. In aceeasi perioada, artistul a fost solicitat sa ilustreze Biblia, pentru care a realizat gravuri exceptionale, finalizate in 1860. Memorabile sunt ilustratiile „Abel si Cain”, „Lumea invadata de ape” (o replica la „Diluviul” lui Michelangelo din Capela Sixtina), „Turnul Babel”, „Sarutul lui Iuda” etc. De mare finete si duiosie sunt si ilustratiile din basmele lui Perrault, precum „Scufita rosie” si „Motanul incaltat”. De asemenea, modul cum l-a reprezentat pe Don Quijote a devenit antologic, la fel si scenele de corida din ciclul „Tauromachia”. Lucifer din „Paradisul pierdut” al lui Milton a devenit si el emblematic pentru reprezentarea ingerilor decazuti.
Artist foarte sensibil si atent cu oamenii de rand, Doré a realizat si mai multe picturi emotionante. Printre acestea se afla si „Saltimbancii” (1874), in care doi artisti de circ (probabil boemieni) isi plang copilul mort intr-un numar de echilibristica… Gustave Doré n-a fost casatorit si a murit de inima, la 51 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii