Oras al palatelor si catedralelor, al parcurilor si al fantanilor, al unei istorii zbuciumate si al unor legende incredibile despre dragoste, prietenie, cinste si fidelitate, Londra a stiut intotdeauna sa-si respecte pana la veneratie eroii. O dovada clara in aceste sens este Piata Trafalgar, unul dintre cele mai renumite locuri ale batranei capitale. Piata a fost conceputa pentru a aniversa asa cum se cuvine victoria flotei britanice impotriva flotelor aliate franceze si spaniole din 1805.
Batalia a avut loc la Trafalgar – de aici numele pietei – iar in fruntea flotei invingatoare s-a aflat marele comandant, amiralul Horatio Nelson. Lupta decisiva a avut loc la 21 octombrie si, la scurt timp dupa aceea, comandantul s-a stins din viata in urma ranilor primite. Dorind sa-l aduca sa-si doarma somnul de veci pe pamantul natal si nu sa-l arunce in valuri dupa obiceiul marinaresc, tovarasii sai au gasit o solutie ingenioasa. Pentru a impiedica degradarea trupului, l-au adus in tara perfect conservat intr-un butoi de whisky. Amiralul a fost ingropat cu onorurile cuvenite in Catedrala Saint Paul unde, peste ani, i-a fost adus alaturi celalalt mare comandant, Ducele de Wellington, invingatorul lui Napoleon in batalia de la Waterloo.
Initial, piata trebuia sa se numeasca „Regele William al IV-lea” dar s-a renuntat la aceasta idee in urma propunerii lui George Ledwell Taylor, care considera numele Trafalgar mult mai evocator. In deceniul al III-lea al secolului al XIX-lea regele George al IV-lea a dorit sa curete o suprafata de mari dimensiuni in dreptul grajdurilor regale, insarcinandu-l in acest scop pe arhitectul John Nash. Dintre proiectele pentru desenarea pietei a fost acceptat cel al lui Charles Barry, din 1840. Constructia a inceput peste cateva saptamani si locul a fost deschis marelui public la 1 mai 1844 cu toate ca lucrarile nu erau terminate.
Piata consta intr-un spatiu dreptunghiular de mari dimensiuni marginit de strazi pe trei laturi si o terasa pe latura de nord, in fata Galeriei Nationale. Intreaga suprafata este dominata de statuia lui Nelson, inalta de 5 metri, asezata in varful unei coloane de 56 de metri. Statuia de bronz este opera lui E.H. Baily si monumentul este calculat astfel incat de la nivelul ochilor eroului sa se poata vedea mare.
Cei patru lei de bronz care strajuiesc coloana sunt realizati de Sir Edwin Lanseer si au fost instalati aici abia in 1868. Monumentul este flancat de doua fantani proiectate de arhitectul Edwin Lutyens in 1937. Acestea au inlocuit alte doua fantani mai vechi, din granit, care, dupa demontarea lor, au fost cumparate de guvernul canadian.
In colturile pietei au fost montate patru plinte pentru sustinerea unor statui. Cele de pe latura de nord sunt mai mari pentru ca urmau sa sustina statui ecvestre. Au fost montate: statuia lui George al IV-lea realizata de Francis Chantrey, cea a generalului Henry Havelock de William Behnes si cea a lui Charles James Napier de George Cannon Adams. Cea de a patra plinta, destinata statuii lui William al IV-lea, a ramas neocupata din lipsa de fonduri si este folosita pentru expunerea autorizata a unor opere de arta.
In 2003, Piata Trafalgar a fost supusa unei ample restaurari care au facut-o mai accesibila publicului larg. Porumbeii constituiau una dintre placerile locului, dar faceau prea multa murdarie care dauna mediului. De aceea, spre neplacerea unor iubitori de animale s-au luat masuri pentru diminuarea numarului lor urias atat printr-o lege care interzicea trecatorilor sa le dea mancare, cat si prin adoptarea unor pasari rapitoare.
Piata constituie si locul unor importante evenimente, concerte, manifestatii, mitinguri. Aici se sarbatoreste in fiecare an, cu mult fast, ziua de Craciun, impodobindu-se un brad pe care locuitorii orasului il primesc din partea guvernului norvegian. Bradul se aprinde in prezenta primarului Londrei si a primarului orasului Oslo, care vine aici special pentru eveniment.
IRINA STOICA
Comentarii