Recent, editura Humanitas Fiction, în colectia Raftul Denisei coordonata de cunoscutul editor Denisa Comanescu, a lansat pe piata romanul marelui scriitor grec Nikos Kazantzakis intitulat Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte, într-o traducere din neogreaca de Ion Diaconescu. „Multi care au citit Capitanul Mihalis cred ca asemenea copii – asemenea barbatei, cum spunem in Creta – n-au existat niciodata, nici barbati atât de vânjosi, atât de tari la suflet, care sa iubeasca viata cu atâta ardoare si sa infrunte cu atâta dispret moartea. Cum sa creada cei necredinciosi ce minuni poate sa nasca credinta. Ei uita ca sufletul omului devine atotputernic când este vrajit de o idee mareata.
Te inspaimânti când, dupa amare incercari, intelegi ca in noi exista o forta care poate sa intreaca forta omului; te inspaimânti fiindca, din clipa in care vei intelege ca exista forta aceasta, n-ai sa mai poti sa gasesti justificari pentru faptele tale neinsemnate sau lase, pentru viata ta irosita, aruncând vina pe altii; mai stii si ca tu, nu norocul, nu soarta, nici oamenii din jurul tau, ci numai tu porti, orice ai face, orice ai fi, intreaga raspundere. Si te rusinezi atunci ca râzi, te rusinezi ca iti bati joc daca un suflet inflacarat cauta imposibilul… Daca neamul grecesc s-a salvat pâna astazi, daca a supravietuit dupa atâtia dusmani – externi si interni, inainte de toate interni –, dupa atâtea veacuri de nefericire, robie si foame, aceasta se datoreaza nu logicii, ci minunii. Scânteii neadormite care arde in maruntaiele Greciei.”, scrie Kazantzakis în cartea pe care a scris-o în anul 1953.
Cuvinte tulburatoare, în linia marilor scriitori care au gasit cuvintele cele mai inspirate si mai tulburatoare atunci când au vorbit despre patrie si neam. În cazul lui, despre greci si Grecia, un neam si o tara care au fost aproape cinci secole sub ocupatia Imperiului Otoman. Ceva din spiritul acestor fraze razbate si în romanul care i-a adus consacrarea internationala, Viata si peripetiile lui Alexis Zorba. Alaturi de Zorba, de Hristos rastignit din nou sau de Ultima ispita a lui Hristos (si el ecranizat), Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte ramâne una dintre cele mai cunoscute opere ale scriitorului cretan. „În 1889, în satul-fortareata Megalo Kastro (astazi Iraklion, orasul natal al lui Kazantzakis), viata comunitatii – furnicar pitoresc si pestrit de greci si turci traind laolalta, zdruncinat la rastimpuri de cutremure de pamânt si leganat, in rest, de valurile marii si de briza – este ritmata de înclestarile violente dintre rezistenta antiotomana (cetele neinfricatilor „capitani” crestini – capetenii ale comunitatilor cretane) si turcii mereu pusi pe macel si distrugeri.
Se perinda pe scena romanului marinari, negustori, proprietari de pravalii si taverne, preoti si calugari, clopotari, învatatori, doctori, batrâni capitani veterani, copii care se pregatesc sa ajunga si ei barbati de arme neînfricati, gospodine, smintiti si caraghiosi ai satului, bei, cadâne si pasale. Iar dintre figurile brave, cea al carei crez si strigat de batalie, „Libertate sau Moarte!”, rasuna aprig este a capitanului Mihalis (posibila întruchipare a tatalui scriitorului, Mihalis Kazantzakis) – erou asemenea celor din Grecia epopeilor homerice”. Publicatia Saturday Review scrie într-o recenzie a sa: „Capitanul Mihalis este lumea întreaga. Este scris din inima, din spirit, din suflet, din rarunchi, cu forta si cu umor patrunzator. Este o lucrare de Maestru”.
Nikos Kazantzakis s-a nascut în 1883 la Iraklion, în insula Creta, unde a si fost înmormântat în 1957. Între 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. S-a bucurat de celebritate ca niciun alt autor grec, detinând recordul de traduceri, în peste 100 de tari. A fost nominalizat în mai multe rânduri la Premiul Nobel, dar nu l-a primit niciodata.
În jumatatea de secol daruita literaturii, Kazantzakis a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante, care prin grija editurii Humanitas a ajuns, într-o oarecare parte si la cititorul român: poezie (Odiseea. O continuare moderna, 1938, contine 33.333 de versuri), proza – Viata si peripetIile lui Alexis Zorbas (1946), Hristos rastignit din nou (1948; Humanitas Fiction, 2008), Ultima ispita a lui Hristos (1955; Humanitas Fiction, 2011), Capitanul Mihalis (1953), – dramaturgie, lucrari de memorialistica – intre care volumul autobiografic Raport catre El Greco (1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de calatorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926-1927; Humanitas, 2013) –, eseuri si traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). Recitirea operei marelui scriitor grec este mereu un prilej de bucurie interioara.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii