Oras stravechi de pe malul Marii Adriatice, asezat la poalele dealului Srd, orasul Drubrovnik a fost fondat prin unirea altor doua mici orase. Unul dintre ele, Ragusa, numit initial Laus – insemnand stanca – era de fapt o insula inatacabila pe care se inalta o fortareata, loc de refugiu pentru italienii fugiti din Epidaur. Celalalt, Dumbrava, al carui nume provine de la slavul dub, insemnand stejar, era o asezare tarzie a slavilor migratori. Unirea lor a avut loc in anul 1205, sub numele Dubrovnik, dar, desi Ragusa devenise inca din secolul al X-lea o putere maritima independenta, in acelasi an, noua asezare a fost cucerita de marea ei rivala, Venetia.
Stramtoarea dintre cele doua localitati a fost umpluta cu pamant si caramizi de localnicii de pe tarm iar Serrenissma a trebuit sa-si limiteze dominatia si sa permita Ragusei sa-si continue relatiile comerciale fara interventii externe. In 1358, orasul, devenit Republica Ragusa, si-a recastigat independenta si, datorita pozitiei sale si sistemului de aparare, nu a putut fi cucerita de turcii care ocupasera centrul si estul Europei. A devenit astfel o enclava crestina in Balcani, inconjurata de ziduri inalte de 25 de metri neavand alte iesiri pe continent decat doua porti: Pilu si Ploce, serios intarite si fiind capabila sa primeasca la nevoie ajutor pe mare. In 1418, Ragusa a abolit sclavia si mai tarziu a fost prima care a recunoscut independenta Statelor Unite ale Americii.
Cutremurul din 1667 a distrus cea mai mare parte din oras omorand 5000 de oameni, dar orasul s-a refacut destul de repede mentinandu-si puterea maritima. Ragusa si-a pierdut autonomia in timpul razboaielor napoleoniene si, intre 1806-1814, s-a aflat sub dominatia Frantei. Dupa Congresul de la Viena a devenit parte a Regatului Dalmatiei iar in 1918 si-a schimbat numele in Dubrovnik, intrand in componenta Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, devenit Iugoslavia in 1929.
Intre 1991-1992, la inceputul razboiului care a dus la faramitarea statului, armata iugoslava a bombardat in repetate randuri orasul, distrugandu-l in proportie de 70 la suta. Datorita unui program de restaurare coordonat de UNESCO, vechile constructii au fost refacute, redand orasului stralucirea de odinioara. Patronul sau spiritual este martirul Sfantul Blasio (Sveti Vlah) si statuile sale sunt plasate pretutindeni, constituind in fiecare vara tintele unor mari procesiuni asemanatoare cu cele inchinate Sfantului Evanghelist Marcu la Venetia. Despre Sfantul Blasio se spune ca in timpul unei lupte in Evul Mediu a prins cu mana o ghiulea si a aruncat-o inapoi dusmanilor.
Zidurile orasului, care uneori ating o grosime de sase metri, decorate cu turnuri gotice si bastioane semicirculare in stil renascentist, inchid intre ele cladiri religioase si civile de o frumusete unica. Pe linia fostului canal care odinioara separa insula de tarm se intinde principala strada a orasului pe care se inalta cladirile baroc ridicate dupa cutremur. Aceasta conduce in Piata Luco unde se afla fostul sediu al vamilor si monetariei, Palatul Sponza, combinatie de stil gotic si renascentist, scapat aproape neatins in timpul ultimelor bombardamente. De altfel acelasi noroc l-au avut si alte cladiri istorice ca Palatul Rectorilor, datand din 1463, bisericile in stil baroc si Catedrala. Aceasta, inchinata Sfintei Maria Maggiore, a fost terminata in 1713, fiind ridicata pe ruinele unei biserici romane construita prin generozitatea lui Richard Inima-de-Leu, drept multumire ca flota sa a gasit aici adapost in timpul unei furtuni.
Remarcabila este si manastirea franciscana Mala Braco, incluzand, pe langa biserica baroca, o eleganta gradina suspendata cu 60 de coloane. In 1317 a fost infiintata in oras si cea mai veche farmacie publica. Palatul Rectorului, construit in stil renascentist, gazduia ceea mai inalta oficialitate aleasa a orasului impartit in zilele noastre in unul vechi si altul modern, extins dincolo de ziduri.
Important centru turistic, presarat de statui, palate si fantani, Dubrovnikul, cu strazile laterale urcand in trepte si oferindu-ti de sus o superba panorama a Coastei Dalmate sta neclintit la marginea marii, intarindu-ti convingerea ca, asa cum spunea George Bernard Shaw, aici gasesti, „raiul pe pamant”.
IRINA STOICA
Comentarii