Intr-o magnifica inlantuire artistica a maestrilor sculpturii italiene si mondiale, genialului Michelangelo Buonarroti (1475-1564) i-a urmat celebrul „cuceritor” al Romei, prin fantanile si monumentele sale impresionante, Gianlorenzo Bernini (1598-1680), iar varful miraculosului triunghi al genialitatii il reprezinta Antonio Canova (1757-1822), la fel de elegant si delicat in maiestria de a daltui relieful trupului omenesc.
Marele merit al lui Canova a fost redescoperirea sensibilitatii clasice asupra frumusetii si expresivitatii corpului uman in ipostaze dramatice. Acest sculptor parca adus din Renastere sa insufleteasca arta sculp-turala dupa epoca barocului s-a nascut la Possagno, o localitate apartinand de Republica Venetia. El a ramas orfan de la trei ani, cand tatal sau a murit, iar mama s-a recasatorit lasandu-l practic in grija bunicilor. Poate ca aceasta a fost sansa vietii si carierei sale, caci bunica paternala s-a ocupat insistent de acel nepot inzestrat de la natura cu un talent impresionant.
Copilul si adolescentul Antonio Canova a uimit mereu pe cei din jurul sau pentru apetitul de a lucra in piatra si de a realiza mici lucrari in care dovedea rafinament si simt al proportiilor. Acestea au fost circumstantele in care Antonio a devenit protejatul familiei de patricieni Falier de Venetia. O butada spune ca, invitat la masa, Antonio a „sculptat” un taur intr-o bucata de unt si doamnei Falier i-a placut atat de mult, incat nu a vrut sa mai foloseasca bucata cu pricina… A inceput studiile cu reputati maestri locali si biografii lui spun ca la 16 ani a realizat grupul statuar „Orpheus si Eurydice” care a impresionat autoritatile venetiene. A inceput sa urmeze studiile academice, in timp ce sculpta pentru patronul sau spiritual diverse opere care-l remarcau ca pe un adevarat maestru.
Prin propriile sale merite, Antonio Canova – un barbat modest dar cu privirea agera si staruitoare – a izbutit sa convinga Senatul din Venetia sa-i acorde un sprijin financiar in valoare de 60 de ducati anual, timp de trei ani. Artistul nu avea nici 25 de ani cand a devenit o celebritate la Venetia. Insa comorile artistice ale Romei il ispiteau pentru a-si consolida studiile despre arta clasica. Si a ajuns in Cetatea Eterna in decembrie 1780. Sculptura antica romana l-a influentat decisiv pe Canova si prima lui capodopera finalizata la Roma a fost „Teseu invingandu-l pe Minotaur” (astazi la Londra, la „Victoria si Albert Museum”). Dar uriasa realizare a acestui renascentist ratacit in secolele XVIII-XIX a fost „Psyche readusa la viata de sarutul lui Cupidon” (marmura, finalizata in 1783, cu dimensiunile 155 cm x 168 cm).
Poate ca cel mai mult impresioneaza la Canova delicatetea cu care rafineaza epiderma nudurilor sale, dand impresia ca viata salasluieste in marmura. Trupurile albe parca vibreaza si viata palpita chiar in compozitii cu teme induiosatoare precum „Penitenta Magdalenei” (Ermitaj), in care fidela lui Christos sta in genunchi, cu privirea plecata in pamant… Uriasul urmas al lui Michelangelo si Bernini a lucrat si pentru Napoleon Bonaparte (vazut ca zeul Marte) si pentru guvernul american, realizand statuia lui George Washington, pentru cladirea Capitoliului… Inima lui Antonio Canova se afla intr-o piramida de marmura la Santa Maria Gloriosa dei Frari din Venetia.
PAUL IOAN
Comentarii