Pasi prin istorii neelucidate      AERODROMUL zeilor

          1. Pasi prin istorii neelucidate
          A „corespondat” Iisus cu regele Abgar?
          
          PAUL IOAN
          
          
          Intrebarea poate fi socanta pentru cititorul mai putin familiarizat cu scrierile de inceput ale crestinismului, pe vremea când mari filosofi ai bazinului mediteranean interpretau noua religie a lui Iisus Christos, fundamentând-o si dându-i sensuri doctrinare din cele mai elevate.

          1. Pasi prin istorii neelucidate
          A „corespondat” Iisus cu regele Abgar?
          
          PAUL IOAN
          
          
          Intrebarea poate fi socanta pentru cititorul mai putin familiarizat cu scrierile de inceput ale crestinismului, pe vremea când mari filosofi ai bazinului mediteranean interpretau noua religie a lui Iisus Christos, fundamentând-o si dându-i sensuri doctrinare din cele mai elevate. Toate acestea, inclusiv „povestea” noastra, se petreceau inca inainte de canonizarea Cartilor Noului Testament la exceptionalul Conciliu de la Laodiceea, din anul 364 (când deveneau sacre 26 de Scrieri: patru Evanghelii, Faptele Apostolilor si 21 de Epistole; Apocalipsa dupa Sf.Ioan Teologul a fost inclusa dupa Sinodul de la Constantinopol, din anul 692).
          
          Arhivele secrete din Edessa
          
           Printre gânditorii crestinismului timpuriu se numara si episcopul de Cezareea, Eusebiu (265-340). El este considerat de istoricii si filosofii crestinatatii „parintele istoriei religioase”. A scris „Istoria eclesiastica” si „Pregatirea evanghelica”; una din tezele principale ale operelor sale este aceea conform careia „in crestinism si-a gasit deplina expresie adevarul intrezarit de filosofii greci (…) Crestinismul este filosofia definitiva…” De ce facem referire la Eusebiu din Cezareea? Ei bine, acest teo-filosof al secolelor III-IV d.Ch. a avut acces la arhivele secrete ale milenarului oras-cetate Edessa – azi capitala provinciei turcesti Urfa (sud-estul Anatoliei). Din relatarile lui Eusebiu au fost aflate uluitoarele relatii dintre Iisus Christos si regele Abgar al V-lea de Edessa (15-50 d.Ch.)… Raspândirea acestor povestiri eusebiene a fost facuta prin intermediul traducerii latine a cartilor lui de catre Ruphin de Aquileia (345-410). O data latinizata „povestea corespondentei” dintre Mântuitorul nostru si regele edessian contemporan Lui, s-a declansat o avalansa de mituri colaterale, o serie de inflorituri cu mai multa sau mai putina acoperire istorica.
           Pentru a intelege mai bine de ce tocmai Edessa si suveranul sau sunt la originea acestei „povesti”, trebuie sa subliniem pozitia geo-comerciala strategica a acestei cetati crestinizate de timpuriu. Era o intersectie exceptionala a drumurilor Orient-Occident, iar pe aceste trasee nu circulau numai matasuri si mirodenii, ci si legende – spun cu dreptate cronicarii timpului… Oare cum s-a declansat legatura dintre regele Abgar si Iisus? Poate ca n-am fi abordat acest subiect daca, mult mai aproape de vremurile noastre (pe la jumatatea secolului XIX), in Egiptul Inferior nu s-ar fi descoperit documente care sustin versiunea eusebiana. Cu alte cuvinte, nu numai Eusebiu din Cezareea a fost detinatorul unor informatii de exceptie, ci si unii invatati ce scriau in dialectul siriac si aramaic (o forma populara a ebraicii, limba in care propovaduia Iisus, cea inteleasa de oamenii de rând ai acelor vremuri). Cum a ajuns suveranul Edessei sa „comunice” cu Fiul lui Dumnezeu, in perioada in care Acesta a avut existenta pamânteasca? Vom incerca un raspuns in articolul viitor.
          
          2. AERODROMUL zeilor
          
          IRINA STOICA
          
           Pe malurile Pacificului, în Peru, arheologii au descoperit în 1939 una dintre cele mai derutante marturii ale trecutului. În apropiere de vechiul oras Nazca, pe cele doua laturi din Valle de Palpa, pe o fâsie de pamânt neteda, cu o lungime de 60 km, si o latime de 2 km, erau presarate tot felul de pietricele formând semne stranii. Desenele au fost observate din avion, în timp ce se fotografia viitorul traseu al autostrazii care urma sa treaca pe aici. De mentionat ca aceste desene nu puteau fi observate decât de sus, fapt care l-a facut pe Erik von Däniken sa vada în Valle de Palpa un aeroport al extraterestrilor. Liniile aveau scopul de a dirija vehiculele vizitatorilor nostri si puteau fi facute chiar de ei însisi cu ajutorul laserelor. În acelasi timp Daniken accepta si ipoteza ca locuitorii sa fi trasat aceste linii, dorind ca oaspetii lor sa se reîntoarca si deci sa gaseasca usor drumul spre ei. Initial liniile observate au fost considerate drumuri incase si santuri de aparare, asa cum se arata în cartea lui Ludovik Soncek – „Banuiala unei umbre”. Arheologul american Paul Kosak, sosit aici în 1940, a considerat de la început gresita aceasta ipoteza si dupa cercetarile facute, respectiv dupa înlaturarea stratului adus aici de vânt, s-a vazut ca dedesubt nu existau nici canale nici drumuri. Din 1948, Valea Nazca a constituit obiectul unor cercetari cât se poate de organizate, încercându-se în acelasi timp salvarea situ-lui de invazia turistilor.
           Specialistii au explicat destul de convingator ca liniile ar reprezenta repere calendaristice de prin anii 350-550. Cercetarile cu carbon radioactiv, efectuate asupra unor fragmente de piloni de la capetele liniilor, indica o vechime de peste 1500 de ani.
           Reteaua de linii nu se rezuma însa la întretaieri între acestea si desene geometrice. Sunt conturate aici figuri uriase de animale: maimute, serpi uriasi, pesti, sopârle, pasari de prada. Unele dintre ele se repeta, altele sunt chiar înfricosatoare cum ar fi paianjenul urias de 46 de metri. Ceea ce este destul de clar este faptul ca autorii lor stapâneau la perfectie arta masuratorilor si a transpunerii lor pe teren la scara impresionanta. Nimeni n-a putut stabili insa cine si în ce scop a facut aceste desene si când au fost ele executate.
           Multi cercetatori au presupus ca este vorba de niste sperietori pentru eventualii dusmani si ca poate locuitorii de aici avusesera parte de experiente neplacute. Cercetatorul elvetian Henri Stierlin lanseaza ideea ca acestea ar fi fost de fapt locurile de confectionare ale unor giulgiuri imense asa cum au fost ele descoperite la Paracas si Nazca. Desenele indicau astfel numarul de fire, întinderea urzelii iar meseriasii nu aveau altceva de facut decât sa respecte contururile. Ipoteza trebuie luata în consideratie, dar cu o anume rezerva, aceste imagini pastrându-si înca, tacute, secretele. Este greu de închipuit existenta unui asemenea atelier de tesatorie, dar, in acelasi timp, urmele „aerodromului” amintit de Däniken, unde ar fi putut ateriza zeii veniti din alte lumi, nu au fost descoperite.