Amestec fascinant de culturi si civilizatii, Malta ne apare ca un taram de o stranie frumusete, plin de taine si legende.
Avanpost al crestinismului, dupa ce Sfantul Pavel a poposit aici inainte de captivitatea sa la Roma, tara este in acelasi timp depozitara unor dovezi ale unor credinte stravechi care au ramas necunoscute si nimeni nu le mai poate descifra, cel putin deocamdata. O marturie in acest sens sunt misterioasele blocuri de piatra, relicve ale unor sanctuare apreciate a fi fost ridicate in mileniul al treilea i.Ch.
Primele descoperiri au fost facute in 1902 la Paola, o suburbie a capitalei tarii, La Valletta. Cand au inceput sapaturile pentru un nou cartier de locuinte, a fost gasit un sir de caverne legate intre ele, in care existau oseminte umane. Descoperirea nu a fost raportata de la inceput de teama intarzierii lucrarii. Acest lucru a adus mari prejudicii sitului al carui prim cercetator a murit fara a lasa vreo documentatie scrisa. Ulterior s-a constatat ca aici se descoperise una dintre cele mai misterioase constructii din Europa Occidentala si posibil, chiar din lume. Cercetarile conduse intre 1905-1911 la Paola, de catre Sir Temistocles Zammit, parintele arheologiei malteze, au scos la lumina Hypogeul de la Hal Saffieni. Acesta era alcatuit din 20 de caverne naturale sau artificiale, insirate una dupa alta, iar la capatul sirului se gasea o fatada de templu, taiata direct in stanca, in spatele careia puteai intra intr-un sanctuar. Aici se afla Sala Oracolului unde o mica nisa ovala sapata in perete putea da nastere unui ecou puternic. In antichitate cultul mortilor era asociat oracolelor si cei care le consultau aveau convingerea ca asculta glasul stramosilor. In apropiere a fost gasita o statueta reprezentand-o pe „Doamna Adormita”, marturie a credintei ca somnul desfasurat intr-un local sacru iti ofera vise profetice. Statueta se afla intr-o groapa in care cei ce consultau oracolul aruncau ofrande.
Pe unul din peretii salii principale existau doua siruri verticale de nise, firide in care vizitatorii isi asteptau visele. In lateral au fost gasite mici incaperi cu oseminte, pentru ca Hypogeul era, in primul rand, un mormant colectiv, asemenea celor sapate in stanca, in Sardinia, sudul Spaniei si Portugaliei. Constructia malteza, specifica mileniului III i.Ch., difera totusi de alte monumente de acest fel, datorita felului ingrijit in care au fost cioplite portile si fatadele.
Aceeasi vechime o au si ruinele templului de la Tarxien, descoperite in 1915 de un taran maltez in timp ce-si ara ogorul. Acestea erau niste blocuri enorme de piatra impodobite cu modele de ceramica. Aflate la periferia capitalei malteze, ruinele sunt astazi inconjurate de blocuri, dar reusesc sa-si pastreze intacta maretia. Arheologul Zammit, care le-a cercetat imediat ce a fost anuntat de taranul respectiv, a descoperit ca aici locuitorii adorau o zeita cu forme pline careia ii aduceau ofrande. Dupa consultarea oracolului, i se ofereau vite si oi, o dovada in acest sens fiind panoul sculptat reprezentand animalele respective.
Pe intreaga insula s-au gasit statuete reprezentand o femeie neobisnuit de grasa. Aceasta este Marea Zeita sau Glia Mama pe care o venerau vechii locuitori ai insulei. Multi cercertatori au concluzionat ca datorita naturii stancoase a solului, locuitorii erau permanent amenintati de foamete, de aceea idealul lor era reprezentat de omul bine hranit, admirat de toate vechile popoare subnutrite, dar atat de respingator pentru omul zilelor noastre. Fiind foarte apropiate, Tarxien si Hal Saffieni formau un complex unitar, inchinat Zeitei Mama, protectoare a ogoarelor si deci a hranei, in al carei pantec oamenii se intorceau dupa moarte.
Templele malteze au functionat mai bine de 800 de ani dupa care au fost abandonate, misterioasa lor parasire si distrugerea civilizatiei respective nu pot fi explicate. Maltezilor de azi le-a ramas insa puterea de a crede si poate de aceea pe micile insule exista mai multe biserici decat zilele unui an.
Autor: IRINA STOICA
Comentarii