Aflata in judetul Tulcea, Manastirea Cocos are hramul „Sfanta Treime”.
In 1679 exista in zona un schit de calugari, dar manastirea propriu-zisa este ctitorita de trei calugari de la Neamt: Visarion, Gerontie si Isaia care se stabilesc aici venind de la muntele Athos.
Legenda spune ca toti trei au avut acelasi vis, un cocos care le vorbea poruncindu-le sa ridice o manastire. De aceea, veniti cu corabia pe Dunare, s-au oprit langa satul „Cocosului” numit astfel pentru ca, uneori, noaptea, se auzea cantand un cocos salbatic. Aici au cumparat o bucata de pamant si au construit, cu aprobarea autoritatilor musulmane, o biserica din nuiele lipite cu pamant. Locasul era lipsit de turla si clopote, respectand legile de atunci. Biserica devine insa in scurta vreme centrul spiritual al romanilor din Dobrogea, iar in 1853 este construita alaturi o biserica din piatra si caramida careia, dupa Razboiul de Independenta, i se inalta trei turle. In jurul anului 1870 este ridicata si clopotnita monumentala, inalta de 30 de metri, cu sase firide in jurul clopotelor. Cele doua biserici sunt demolate in 1910 si, la 1 septembrie 1911, incepe constructia bisericii mari, sub conducerea arhitectului Toma Dobrescu. Intre 1914-1916, o mare parte dintre calugari isi cauta alt adapost, ducand cu ei majoritatea obiectelor de valoare, dintre care o buna parte n-au mai putut fi recuperate. Dupa primul razboi mondial aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti, cladirea fiind in prezent casa de odihna a episcopiei.
Biserica a fost grav avariata in timpul cutremurului din 1940 iar la 27 iulie 1946 a ars clopotnita, topind si clopotele. Lucrarile de restaurare au durat din 1954 pana in 1956. In 1971 suvoaiele de apa din urma unei ploi au dezvelit cupola unei cripte romane martirion din piatra si caramida. Aici s-au gasit moastele a patru sfinti martiri din timpul persecutiilor lui Domitian. Moastele celor patru: Zotic, Attal, Kamasie si Filip au fost asezate la loc de cinste, praznuirea lor facandu-se in ziua de 4 iunie a fiecarui an. Biserica este construita in forma de cruce, cu absidele din naos foarte largi si adanci. Naosul este despartit de pronaos prin doi stalpi voluminosi, lipiti de zid. Altarul este luminat de doua ferestre inalte aflate fiecare pe cate o parte, ca si naosul strapuns de cate o fereastra in zona absidelor.
Biserica are un pridvor inchis si unul deschis sustinut de sase coloane. Deasupra se inalta trei turle octogonale cu cate opt ferestre prelungi fiecare. Turla de pe naos este masiva si mai inalta decat celelalte doua de deasupra pridvorului inchis. Pictura in stil neobizantin a fost executata intre 1914-1916 de pictorul Francisco da Biasse din Milano si a fost restaurata intre 1957-1960. Manastirea are un muzeu de icoane vechi, adunate din parohiile judetului Tulcea, si o colectie de carte veche, religioasa.
Asezata intr-o poiana larga, in mijlocul unei paduri inmiresmate de tei, biserica are in jur un adevarat parc, presarat de arbori si arbusti printre care rasar cateva exemplare de tuia. Oprindu-se pe una din bancile de aici, si ascultand celor sase clopote, vestite pentru muzicalitatea lor, chiar inainte de a intra in sfantul locas, oricare credincios se simte cu un pas mai aproape de Dumnezeu.
Autor: IRINA STOICA
Comentarii