Planeta Rosie înfierbânta de mai multa vreme imaginatia oamenilor. Presa a contribuit la aceasta atractie, aducând pe tapet povestea canalelor martiene, a figurii umane de pe Marte etc. În ultimele decenii NASA a fost cea care a alimentat curiozitatea, speculând pe tema existentei fie a vietii, fie a apei pe Marte. De aici pâna la calatoria pe Planeta vecina, n-a mai fost decât un pas.
Situatia actuala e putin diferita fata de asteptarile cercetatorilor de la NASA. Deocamdata încercarile de a descoperi viata sau apa pe Marte, cu misiuni spatiale intens mediatizate, ca sa nu mai vorbim de fiinte inteligente, pe planetele Sistemului nostru solar, prin Galaxia noastra sau prin cele mai îndepartate de noi, au fost un esec. Una din cauze ar putea fi limitarea impusa de nivelul tehnologic pe care l-am atins. Cei optimisti spera ca acesta sa creasca, dar orizontul de asteptare nu poate fi sub un mileniu. Asa a aparut ideea calatoriilor cu echipaj uman spre Planeta Rosie.
De data asta nu pentru a gasi apa, ci pentru a încerca sa afle mai multe informatii legate de vecina noastra si, de ce nu, de a pregati terenul, de altfel arid si total inospitalier, pentru construirea unor colonii umane. Inutil sa spunem ca ideile, dincolo de datele stiintifice, sunt mai curând inspirate de scenariile respinse sau realizate la Hollywood. Numai ca, ceea ce se poate face cu recuzita din studiourile cinematografice sau cu grafica computerizata, nu se poate realiza si în realitate.
Calatoria umana spre Marte pare un vis prea îndepartat, iar coloniile umane, o iluzie mai mult literara. De altfel, chiar cercetatorii seriosi emit propriile rezerve. Si pericolul principal, chiar în situatia realizarii tehnologice a unui zbor uman spre Marte, ramân radiatiile cosmice. Ele sunt cele care ar putea „omorî” cosmonautii chiar înainte ca ei sa ajunga la destinatie. Sigur, Arthur C. Clarke, cunoscutul om de stiinta care si-a imaginat calatorii umane intergalactice, si chiar a scris scenariul pentru celebrul film s.f. 2001: Odiseea spatiala, era convins, la începutul anilor 1970, ca o calatorie a omului prin galaxii putea fi posibila începând cu anul 2001!
Deocamdata, suntem in 2015 si nici NASA nu vede o „revizitare” a Lunii mai devreme de 2030 si anii 2050 pentru mult asteptata calatorie spre Marte. Pentru ca ramâne în picioare problema radiatiilor cosmice. Experientele actuale au demonstrat ca atunci când sunt supusi acestei radiatii, creierul soarecilor a fost afectat, ceea ce înseamna ca si performantele mintale ale astronautilor care vor porni spre Marte ar putea avea de suferit, dupa cum spune un studiu recent publicat în revista americana Science Advances, preluat de Agerpres.
Urmari ireversibile
„Exista motive de îngrijorare ca, pe termen lung, radiatiile cosmice pot conduce la deficiente cognitive, efect care este probabil sa se produca la oameni, la fel cum se produce si la soareci”, a declarat coautorul acestui studiu, Charles Limoli, neurolog la Universitatea California, din Irvine. Asadar, expunerea îndelungata la radiatiile cosmice, acelea care îi „bombardeaza” pe astronauti în timpul misiunilor spatiale de lunga durata, asa cum va fi cazul pe parcursul viitoarelor calatorii spre Marte, ca sa nu mai vorbim de calatoriile intergalactice (?), afecteaza sistemul nervos central si genereaza deficiente cognitive permanente.
Spre deosebire de Odiseea spatiala din viziunile lui Clarke-Kubrick, cosmonautii, chiar si plasati într-o stare de hibernare pe durata miilor de ani de calatorie spre tinte iluzorii, ar fi de-a dreptul „morti” la trezire! „Nu este o veste buna pentru astronautii care vor efectua o calatorie de doi sau trei ani, dus-întors, pe Marte”, a declarat Charles Limoli, cercetator la Universitatea California din orasul Irvine, principalul autor al studiului. „Aceste radiatii cosmice ar putea altera capacitatile cognitive ale astronautilor pentru întreaga lor viata”, a adaugat el. Asta daca ar mai ajunge vreodata pe Pamânt! Experientele care au condus la aceasta concluzie, deloc optimista, au fost destul de complexe.
Cercetatorii americani au supus mai multi soareci de laborator unui flux de radiatii cu particule cu sarcina electrica, în Laboratorul National Brookhaven din statul New York. Ei au constatat ca aceste radiatii au determinat aparitia unor inflamatii în creierele animalelor, care au perturbat transmiterea semnalelor nervoase. Scanarile ulterioare au aratat faptul ca reteaua de comunicare din creier a fost alterata prin reducerea structurilor neuronale. Alterarea sinapselor, în combinatie cu alte modificari structurale, au interferat cu capacitatea celulelor nervoase de a transmite în mod eficient semnalele electrochimice.
Desi un astfel de deficit cognitiv nu s-ar manifesta înainte de câteva luni, durata misiunilor catre Marte ar fi suficienta pentru ca astfel de simptome sa apara, precizeaza profesorul Limoli. Dar cum ramâne cu echipajele care „locuiesc” luni de zile pe Statia Spatiala Internationala? Cum scapa ei de radiatiile cosmice, de efectele lor asupra organismului uman? Ei scapa deoarece intensitatea acestor radiatii nu este atât de mare ca în restul Universului si asta pentru ca cei de la bordul ISS sunt protejati de magnetosfera terestra, ISS fiind plasata pe o orbita terestra la o altitudine cuprinsa între 350 si 400 kilometri.
Sa amintim ca particulele care formeaza radiatiile cosmice sunt, spun astrofizicienii, „relicve” ale unor foste supernove, explozii uriase care marcheaza moartea unor stele stravechi. Evident, experimentele amintite au fost comandate de NASA care se gândeste la viitoarele misiuni cu echipaj uman spre Marte. Atunci, cum pot scapa astronautii martieni de radiatii?
Pentru a contracara efectul radiatiilor cosmice asupra viitorilor cosmonauti, NASA are în vedere unele solutii, una dintre acestea vizeaza construirea unor vehicule spatiale care sa contina zone de protectie sporita contra radiatiilor cosmice. Deocamdata sa amintim ca mii de oameni s-au oferit voluntar pentru o potentiala misiune pe Marte. Dar daca vreunul din ei va trece testele premergatoare va avea de înfruntat serioase probleme pe tot parcursul calatoriei. Sau se va razgândi…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii