Între 20 si 21 iunie, Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” va organiza mai multe evenimente culturale sub genericul La Portile Soarelui, dedicate sarbatorii de Sânziene. Un prilej de întâlnire cu traditiile specifice, dar si cu mesterii populari veniti din toata tara, în cele mai frumoase straie de sarbatoare. Vor fi prezentate, cu aceasta ocazie, traditiile legate de începutul muncilor agricole de vara precum si rituri de fertilitate a pamântului: Dragaicile, Caloianul, Paparudele, puse în scena de Ansamblurile Colinda din comuna Jilavele, jud. Ialomita si Vatra Harmanului din Harman, jud. Brasov, care se vor afla într-un dialog unic cu traditiile indienilor apasi prezentate de Grupul Yellow Bird Apache Dancers din SUA, cunoscut pe plan international de mai bine de 25 de ani. Grupul american va oferi publicului român un program amplu, alcatuit din dansuri specifice si ateliere creative: atelier de dans (hoop dancing), povesti si arta decorativa (papusi din panusi).
Celebrat la solstitiul de vara – 24 iunie, obiceiul Sânzienele, sau Dragaica, reuneste o serie de datini si acte magice de înnoire a timpului. Acum se coc lanurile de grâu si orz, se culeg cele mai multe plante de leac, începe cositul fânului. Florile de sânziene culese în acesta zi au mai multe întrebuintari: din ele sunt împletite cununi pentru a fi purtate de fete nemaritate în ceremonialul complex numit Dansul Dragaicei; ascunse sub perna pentru aflarea ursitului; prinse în par sau încinse peste mijloc pentru a fi frumoase si sanatoase; agatate la ferestre si porti cu rol de aparare împotriva fortelor malefice; folosite în medicina traditionala.
Paparuda, numita si Paparuda, Babaruga, Babaruga, Dadaloaie, Dodole, Dodoloaie, Mamaruta si Gogol, e o datina care se practica în unele parti în martea întâia sau în martea a treia de dupa Pasti, iar în altele în joia a treia de dupa Pasti sau în Joia verde, adica în joia a doua de dupa Rusalii. În timp de mare seceta însa se practica nu numai în aceste patru zile, ci si în orisicare alta zi de vara si cu deosebire din lunile aprilie, mai iunie si iulie. Scopul este invocarea ploii pentru protectia recoltelor.
Caloianul sau Scaloianul se sarbatoreste în fiecare an, în martea a treia dupa Pasti (în unele parti din Muntenia) si nu numai, si este un ritual de invocare a ploilor. Astfel, de dimineata, fete cu vârste curpinse între 5-7 ani, conduse de o fata mai mare fac un om mic de lut, care se numeste în cele mai multe parti Caloian sau Scaloian (iar în unele sate chiar si doua astfel de chipuri mititele, si anume: unul barbatesc si unul femeiesc), îl pun într-un sicriu mic, facut anume spre acest scop, sau si pe o scândura, îl îmbraca în straie taranesti, îl înconjoara cu coji de oua rosii pastrate de la Pasti, precum si cu flori, printre care predomina busuiocul, si apoi, astfel asezat si împodobit, îl duc si-l îngroapa pe câmp sau îi dau drumul pe apa. În drumul Caloianului „spre groapa”, ca la înmormântare, fetele rostesc numele acestuia si bocesc. Dupa trei zile, acestea îl dezgroapa si îl arunca în fântâna sau îi dau drumul pe apa. În acest fel, satenii spera la o ploaie pe cinste care sa le binecuvânteze recoltele.
Cu ocazia acestor evenimente, publicul va împleti cununi din flori de sânziene împreuna cu Ansamblul Vatra Harmanului si vor face papusi din panuse de porumb împreuna cu membrii Grupului Yellow Bird Apache Dancers. La rândul lor, oaspetii americani ii vor invita pe cei prezenti sa învete, în cadrul unor ateliere, Hoop dancing (dansul cu cercuri) si sa descopere povesti fascinante despre personaje legendare si animale totemice specifice triburilor indiene.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii