De-a lungul epocilor, conducatori militari de mare prestigiu, intrati triumfal în legeda, si-au organizat armate cu personal numeros pentru ca una din premisele unei victorii este si superioritatea numerica. Înca din antichitate, antrenarea unor trupe de elita si formarea unor lideri militari cu gândire strategica au fost prioritare. În articolul de fata ne vom îndrepta atentia asupra unor uriase armate din mileniul al II-lea, una spaniola si alta franceza.
Filip al II-lea al Spaniei contra Elizabeth I a Angliei
„Invincibila Armada” alcatuita cu uriase cheltuieli de regele Spaniei Filip al II-lea ar fi putut schimba soarta lumii, daca ar fi invadat si cucerit Anglia. La fel s-ar fi întâmplat daca grecii ar fi fost învinsi de persi sau daca Roma ar fi fost îngenuncheata de Hannibal. Nici nu se împlinise un secol de la descoperirea Lumii Noi de catre Columb si Spania devenise o mare putere a marilor si oceanelor datorita bogatiilor cu care se înfruptase din teritoriile de peste mari. Tocmai de aceea, cresterea puterii navale a Angliei îngrijora Coroana spaniola. Asa a izbucnit Razboiul anglo-spaniol dintre anii 1585 si 1604.
Prin taxe imense si punerea la bataie a multor averi, Filip al II-lea a reusit sa alcatuiasca o flota de 22 de galioane si 108 vase comerciale cu rol militar. Peste 30 de mii de oameni (dintre care 20 de mii de soldati, restul fiind marinari si vâslasi) au pornit cu o încredere oarba spre tarmurile Angliei protestante. Strategia spaniola era debarcarea, caci pe sol ei erau superiori englezilor. Numai ca atât luptatorii iberici si cele peste 2.500 de tunuri nu au reusit nici pe departe sa-i sperie pe englezi. Cu nave usoare si rapide, cu tunuri mai performante si mai mobile la bord, englezii nu au permis nici unui spaniol sa puna piciorul pe teritoriul lor.
Pentru superioritatea tehnica a razboinicilor navali englezi ar fi suficient sa pomenim urmatoarea situatie: tunurile mai suple erau inspirate de inventatorul austriac Gregor Loffler. Acestea aveau o viteza mai mare si o cadenta de o lovitura la doua minute, fata de o lovitura la zece minute a spaniolilor… În aceste circumstante (pe care spaniolii le ignorasera), la 8 august 1588 Invincibila Armada a fost decisiv „umilita” de englezi. Filip al II-lea a fost învins de Elizabeth I a Angliei.
Napoleon Bonaparte contra Alexandru I
Sub denumirea de „Grande Armée” este cunoscuta Armata imperiala a lui Napoleon Bonaparte, denumire valabila între anii 1804 si 1814 si inclusiv în timpul celor „100 de zile” din 1815 (revenirea împaratului din exil). Cu toate ca Napoleon îsi intitula armatele dupa zona geografica unde actionau, „Marea Armata” este mentionata ca atare într-o epistola trimisa catre maresalul Berthier în 29 august 1805.
Istoricii francezi estimeaza ca, pe întreaga perioada sus-mentionata, Armata imperiala a avut peste 1,6 milioane de oa-meni. Se mai poate specifica faptul ca a existat o Prima Mare Armata, formata din sapte corpuri de armata si având o glorie maxima în 1808, luptând împotriva coalitiilor europene.
Dar a Doua Mare Armata, pregatita pentru a cuceri Rusia tarului Alexandru I nu a avut nici pe departe succesul precedentei. Cu un maxim de personal de 680 de mii de militari (inclusiv sanitari), Napoleon a avut o campanie dezastruoasa în Rusia (1812). „Retragerea catastrofala” a însemnat începutul sfârsitului pentru Napoleon si Primul Imperiu Francez.
PAUL IOAN
Comentarii